Posted: Fri Apr 18, 2008 5:09 am Post subject: Fotografii/Reportaje FeRoviaRe cu/din judetul Suceava
5 aprilie -=- Punte de legatura între Itcani si Burdujeni
Dacă am ales să particip la Cursurile de Excelenţă de la Limba şi literatura română… a fost o decizie înţeleaptă luată prin noiembrie. Iniţial adoptată cu scopuri nebănuite de unii dintre voi. A fi la Suceava înseamnă obligatoriu şi o plimbare prin gările bucovinene. Asta nu înseamnă că aş fi demn pe deplin de Cursurile de Excelenţă… sunt alţii mult mai buni ca mine! Mărăşeşti http://i270.photobucket.com/albums/jj92/mishu88/IMG_6536.jpg
9:48
Ziua de 5 aprilie începe cu o ploaie mocănească, dimineaţă în care i-am întârziat Mihaelei vreo 10 minute (Mihaela e colega mea de clasă cu care merg la cursurile organizate o dată la două săptămâni la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Suceava). Am avut norocul şi am prins locuri pe scaunele din faţă ale microbuzului – având astfel o privelişte frumoasă încă de la început în drumul spre Suceava. Se zice că e bine să nu stai în locurile din faţa ale unui autobuz… microbuz.
13:05
Cursurile au fost foarte interesante, ni s-a descoperit o nouă metodă de a învăţa pentru BAC, am mai aflat de la d-l profesor Bogdan Feştilă că „Povestea lui Harap Alb” poate fi interpretată ca o transpunere a Bibliei în basm pentru copiii de toate vârstele (şi nu numai). Apoi a venit un domn profesor, pe nume Octavian Nestor, de la Colegiul Naţional "Ştefan cel Mare", care a vorbit de mecanici de locomotivă, jurnalişti şi psihologi laolaltă. Stăteam şi mă gândeam… câţi oameni de valoare are acest pământ. Mă bucur că alături de Mihaela am aflat de la profesorul de română că Ion Barbu nu este deloc un poet ermetic… Discutăm în particular dacă doriţi informaţii suplimentare.
Pe la ora 13 şi 50, Mihaela pleca spre casă, iar eu spre „Uvedenrodele” mele. Cobor uşor pe lângă Baia Publică a Sucevei, trec pe lângă Hotel Continental şi Dealerul Kia al Sucevei. Ajung pe la autogară, mă uit înspre Parcul Şipote să văd doar codrii cum vor să înverzească, însă maroniul încă mai tronează. Trec pe lângă biserica „Sfântul Dumitru” şi o iau repejor către Gara Burdujeni. Aşa cum sunt obişnuit, am ignorat orice formă de transport public şi am purces spre Inspectorat, Podul peste Suceava şi în final – Gara Burdujeni. Am trecut pe lângă casa pe care am fotografiat-o şi acum un an, pe 1 februarie. Marea de clădiri şi de industrii părăsite sau active m-a fascinat mereu când coboram Calea Unirii.
14:13 Sălciile din faţa Inspectoratului Judeţean Suceava au căpătat un verde atrăgător, iar câinele casei de vis-a-vis m-a speriat de cât de mare şi de bine dezvoltat era. O ambulanţă a făcut un viraj periculos la intersecţia semaforizată. Trecând peste râul Suceava, am văzut cât de învolburat era, semn că la munte au fost precipitaţii serioase de ploaie. Îmi aduc aminte când eram mic copil şi aveam o înălţime mai mică decât gardul de protecţie al podului, având grijă să nu mă împiedic pentru a nu carecumva să cad în apă… Amintirea e dulce, gândirea a fost… prostuţă, ca a oricărui copil. Aşa cum zicea Ela… când spunea că o miră specia umană: „când eşti mic, vrei să fii mare şi atunci când eşti mare vrei să fii mic.” Aşa este în genomica umană… să-ţi fie mai tare dor de ceva/cineva abia după ce îl pierzi/nu îl mai ai.
Oricum, teama de apă o am şi acum, mai ales atunci când sunt deasupra acesteia şi/sau de-a lungul unui pod feroviar. Suceava… bazarul – în special – mereu se va păstra în mintea mea ca un loc de vis, ca un loc în care evadam din Fălticeni. Mergeam cu maşina - Oltcitul cu număr de înmatriculare SV 4084 – împreună cu tata şi cu mama şi îmi cumpărau cadouri - joc pe televizor (Terminator, Rambo), iniţial o bicicletă BMX, apoi una mai mare - Mountain-Bike şi tot aşa mai departe. Ca mai apoi să reprezinte (Gara Suceava adică), aşa cum spunea Alexandru Radion, un bun prieten din Fălticeni, staţia tuturor plecărilor în taberele organizate de CRLR din România. Şi mai apoi… un timp nu departe de prezent, când cunoşteam gustul aventurilor uvedenrodiste (a se citi poezia de Ion Barbu pentru a înţelege aluzia). Urbea din Suceava e accesibilă, e drăgăstoasă, e frumoasă când este plouată/ninsă/arsă de soare, e frumoasă oricând şi de oricâte ori intri pe E85, fie cu bicicleta, pe jos sau cu maşina/autocarul. Suceava e unul dintre acele „puncte cheie” cu care poţi să învârţi cu „o cheie” în „grad retrograd” pentru a poposi minute bune în sufletul meu.
Murdărindu-mă şi călcând pe nisipul trotuarului de la Carrefour, am văzut vreo trei modele Honda Accord, maşină care începe să-mi facă din ce în ce mai mult cu ochiul. Chiar şi când am ajuns în Fălticeni, după excursia feroviară, aveam să văd un Accord care pleca spre Suceava. Se spune că este cea mai fiabilă maşină din lume… Şi costă doar 23.000 de Euro. Sună tentant, nu?
14:33
Ajuns în triajul Suceava, la 300 de metri de gară – locul unde mă aştepta Ela, mi-am tras sufletul după o fugă sprintenă şi am zărit o electrică… 40-0886-8 (mă amuzam când Andrei, alias Irisbus pe majoritatea forumurilor feroviare, îmi spunea toate locomotivele parcului feroviar din Suceava. Cred că în câteva luni o să învăţ şi eu toate aceste numere…). Eram bucuros că am fost întâmpinat în acest fel, cu semnalele vizuale şi acustice activate, taga-tang-ul trenului simţindu-se din ce în ce mai pronunţat. Mecanicul m-a salutat scurt, ca după el să tragă şaisprezece vagoane, între care un vagon platformă, douăsprezece vagoane ruseşti cu boghiuri româneşti şi având cupla lui Stalin, pe care scria „отруйно хлор”, denumire care nu mi-a dat niciun răspuns sugestiv pe Google, apoi din nou un vagon platformă de transbordare, după care un Zes intern şi terminându-se cu un RILNS de toată frumuseţea. Convoiul se deplasa spre linia 7, urmând ca mai apoi electrica 886 să se ducă spre Triajul Suceava pe parcursul liniei 5.
Locomotiva a fost văzută alături de Ela, cu care, după ora 14:40 am purces în expediţia feroviară. Suntem colegi din tabăra Muncel 2007 (vezi aici clipul Muncel 2006, cel din 2007 va apărea cât de curând posibil!) şi mă bucur că încă mai are-n suflet pasiunea pentru trenuri şi sper şi ca în viitor să-i aducă zâmbetul pe buze oridecâteori aude de trenuri, căi ferate, gări, vagoane. Am înţeles, atât eu, cât şi ea, cum e să-ţi sacrifici pielea uscată şi confortabilă a corpului în numele… trenurilor. Sună umpic a fanatism, dar când un mecanic dintr-o locomotivă LDH clasa 89 trece lângă tine şi-ţi zâmbeşte, dându-ţi un semnal de „Salut!”, face cât… face mult.
EA 886 CFR Marfă http://i270.photobucket.com/albums/jj92/mishu88/IMG_6599.jpg
14:45
Afară plouă… este aproape 15… trenurile nu se anunţă să mai vină, dar pornim spre Iţcani. Ne punem glugile şi păşim agale (ca nişte oameni în stare de ebrietate… ştiţi cum e când păşeşti pe terasamentul căii ferate… te dezechilibrezi des) spre Iţcani. Aş fi vrut să aflu numărul vagoanelor prezente acolo… dar nu reuşesc să ajung la o cifră exactă. Cu aproximare… ar fi fost vorba de vreo 20 de vagoane de platformă, unul cargo şi cam 20-25 de Eacs-u-uri, două dintre ele fiind albastre, deci în total aproximativ 45. Locomotiva care a tras cele 16 vagoane de mai devreme se perindă uşor pe o linia a gării, mecanicul chiar salutându-ne atât cu un semnal, cât şi din mână. Mecanicii şi angajaţii CFR-ului sper să nu vadă în noi, cei care îi filmăm, nişte… oameni care caută cusur în activitatea lor, ci pur şi simplu… e pasiunea. Ori cel puţin aşa gândesc şi procedez eu.
14:50
Dar până atunci, mergem mai departe (nu înainte de a ne „ruga” insistent de rama electrică să oprească în Burdujeni) şi vedem ce-s cu cele două convoaie de marfă… unul lângă altul, unul mai lung, altul mai scurt.
14:55
După o scurtă şedinţă foto cu tampoanele vagonului de platformă, suntem remarcaţi de nişte persoane de la mişcare şi ne furişăm pîş-pîş înspre Iţcani. Facem o fotografie de grup a liniilor şi a semnalelor de ieşire din gară, după care suntem atraşi de vagonul de poştă de care mi s-a atras atenţia să-l fotografiez. Zis şi făcut: am tras câteva cadre cu… ce-a mai rămas din acel vagon… urât. Urât cât de urât, dar la câte scrisori şi colete s-au transporat cu el, merită să-l expun şi în povestirea noastră. Alte patru, cinci (astfel a învăţat să numere şi Ela ) convoaie cu vagoane staţionau în curtea Sucursalei de Suceava a Reviziei de Vagoane.
15:00
Apoi ne întoarcem şi fotografiem semnalul de marfă – aflat pe oprit (culoarea albastră). Cocoaşa de triere… sau cum se numeşte ridicătura respectivă de pământ, oferă o imagine interesantă a căii ferate – asemenea unei trambuline… eventual trebuie să rugăm pe cei de la SOFTRONIC (firmă care activează în domeniul FeRoviaRelor) să ne echipăm locomotivele cu aripi şi… zburăm. Cert este că verdele ierbii conferă o senzaţie de prospeţime şi în acelaşi timp le dă fotografiilor o coloristică interesantă. I-am spus Elei de întâmplarea din 22 martie, când m-au asaltat nişte câini după ce am trecut podul peste Suceava, tot ea zicându-mi că vara… oamenii circulă des pe acel pod. Interesant… eu dacă trec de două ori într-o zi pe acele structuri trebuie să beau vreo cinci ceşti de ceai de urzică să-mi treacă tensiunea…
Am găsit o cărare pe care să putem merge în deplină siguranţă, o dată cu noi stând Dimitroave şi alte astfel de vagoane. Ne întâlnim cu un smile care are rolul de a ne spune că e „Pericol de moarte”… Vorba Elei… dacă oamenii te avertizează de pericol de moarte printr-un smile… e interesant!
15:05
După care… auzim un sunet de ramă electrică… P5724, Câmpulung Moldovenesc – Suceava Nord, cu sosire pe linia 1 în gara Iţcani, la ora 15 şi 11 minute. Bineînţeles că îl filmăm, ploaia ne udă tot, incluzand totodata si aparatul de fotografiat, iar picurii apă se simt/aud foarte clar în filmare. Nu am ştiut pe unde o ia, speram să vină în Burdujeni să-l filmez îndeaproape, dar ne-a „fentat” şi a luat-o spre Iţcani, aşa cum era şi firesc.
15:10
Mai mergem noi ce mergem până ce dăm de un vagon de dormit pe care scrie Suceava Nord – Bucureşti, din care ieşeau nişte sunete ciudate.. cred că era pornita încălzirea.. nu ştiu. Nu am călătorit niciodată cu un vagon de dormit, deşi mi-aş dori… Aşa e omul, să experimenteze cât mai multe. După câţiva metri, am văzut şi stâlpul care alimentează cu energie electrică reţeaua de înaltă tensiune. Bineînţeles că ale oamenilor case sunt păzite de dulăi/căţei care ne salută cam grav cu ale lor glasuri… Atrăgându-ne atenţia să ne uităm spre ei, am observat şi casa cu nr. 1 cu gard verde, demnă de o fotografie.
Discutam cu Ela… ce groază pe cei care locuiesc lângă calea ferată. Eu unul nu m-aş plictisi nicicând… Poate o să mă contrazic mai târziu – dar de câţiva ani nu m-am săturat de… FeRoviaRe. La început a fost ceva bizar (pentru că m-am speriat şi-am început să plâng când aveam 3 ani, aceasta fiind vârsta când m-am urcat într-o locomotivă pe care lucra tata), însă mai apoi a început să-mi placă tot mai mult.
15:15
Apoi am zărit un semnal cu inscripţia „XRCП”, Ela fiind interesată de semnificaţia acestuia. Nici până acum nu ştiu ce reprezintă, chiar şi după un control sumar al indicatoarelor feroviare, însă când voi afla, îi voi transmite. Dacă ştiţi, aţi face bine să-mi spuneţi… Dacă tot vorbim de indicatoare feroviare, am mai zărit o pancartă cu un A mare pe fond galben. De asemenea… încă nu ştiu ce reprezintă. Am ajuns la intersecţia străzii Plaiului cu magistrala 500, Ela spunând că seamănă cu trecerea la nivel de la Muncel (Mogoşeşti). Seamănă… şi amintirile trenurilor care fugeau prin faţa noastră au început să curgă la vale…
...când… apare o chestie! O chestie pe care am pozat-o fără să vreau… Chestia prindea viteză… da… Era chiar LDH 141 care ne-a amuzat foarte tare… a apărut rapid din spatele vagoanelor din Staţia de Revizie Vagoane şi a fugit rapid prin dreptul nostru. Stăteam cu spatele la acel A şi unde Ela îmi zice: „Mihai… vine o chestie…” Când mă întorc, mă sperii când văd locomotiva şi ne aşezăm la o distanţă rezonabilă de axul căii ferate. Mecanicul ne salută, zâmbind, apoi îşi duce maşina spre Iţcani. Totodată am surprins comutarea semnalului pe liber de culoare albă pe oprire – de culoare albastră.
15:25
Tot mergând… telefonul Elei sună… şi sună… Eu întreb: „Cine te sună?” şi ea-mi răspunde „Tu mă suni!”, şi eu de colo: „Cum să te sun eu? Am telefonul în buzunar!”. Dar m-am uitat imediat la telefon şi... într-adevăr... eu sunam pe Ela, dar nu ştiu de ce. Banală întâmplare, aşa-i? Pe cât de banală, pe atât de tristă, deoarece în timpul efectuării manevrei de scoatere a telefonului din buzunar, am scăpat Canonul pe jos. Prima lui căzătură. S-a ciuntit în trei părţi, iar după aceea pozele au ieşit cu un soi de „aură”… Mă rog, acum, când scriu, 6 aprilie, ora 19, funcţionează bine…
După câteva fotografii de pe podul feroviar, care trece peste… „Dunărea învolburată”, ne întâlnim cu locomotiva electrică EA1 403 cu Personalul 5602, Putna–Iaşi, cu plecare de la 15.22, având în spate o garnitură de cinci vagoane – impresionant pentru un personal sucevean. Mecanicul ne salută scurt, ca urmare a intrării în activitate a asistentului meu „cu mâna” - Ela. Mulţumesc, Ela.
Tot în această parte, Ela a observat, pe viu, cum se schimbă automat un macaz; cred că era vorba de cel între Suceava Burdujeni – Suceava Vest. Şi chiar o întrebasem înainte dacă a văzut vreodată cum se schimbă macazul unei căi ferate. Mulţi folosesc expresia de „a schimba macazul”, dar puţini ştiu practic cum se execută acest lucru. Ela ştia, nu spun de ea, dar am avut surpriza, când mă uitam în clasă la nişte clipuri filmate cu trenuri, să mă întrebe colegii… „Cum reuşesc mecanicii de locomotive să schimbe macazurile la viteze atât de mari?” Le-am explicat… Ori se face automat (cu 3, 4 minute înainte de a trece trenul) ori se face manual, cu acei operatori manevranţi, care merg lângă locomotivă (asta în cazul secţiilor fără bloc automat) şi se dau jos şi trag de acel macaz. Niciodată să nu vă pună necuratul să schimbaţi macazuri… Pentru că aţi comis din start o crimă împotriva… oamenilor.
Poate că am uitat să vă spun… ploua… Nu torenţial, ci ploua. A plouat 3 ore la rând de a avut grijă să-mi aburească lentilele aparatului şi să ne ude hainele până la piele. Numai noi am ştiut cum ne-am furişat fiecare la casa lui (asta pe la ora 18, când ne-am despărţit) să ne ascundem hainele ude. Apropo… mâine am şcoală… Oare mi s-au uscat blugii şi geaca?
Ceasul arăta 15:30 şi ne apropiam încet-încetişor de Gara Iţcani. Fotografiile cu infrastructura mi-au plăcut cum au ieşit… Cu acele tente de „aburi” şi alături de iarba verde plus apă şi terasament gri, îndrăznesc să vă arăt şi vouă ce-am văzut şi noi la rândul nostru. Şi intrăm în Iţcani când… Zeci de stâlpi şi de „chestii” colorate… unele albastre, altele roşii şi celelalte albe… şi galbene. Podul rutier care trece peste linia magistrala 500 a creat un ecosistem mai uscat decât restul teritoriului, aşa că a fost un bun prilej de a ne odihni picioarele… 20 de secunde. Ne luau tare de urechi mai-marii CFR-ului sucevean dacă ar fi văzut pe unde umblam noi… însă… cu ocazia aceasta facem publicitate CFR-ului şi vă spunem că nu va mai exista niciodată un transport mai sigur decât cel feroviar - atât al mărfilor, cât şi cel al persoanelor.
15:35
Înainte de a păşi prin gara propriu-zisă, am mai imortalizat şi plugul de culoare albastră, care stă de mult timp acolo. M-a cuprins o emoţie deosebită când am văzut – la început – trei locomotive, toate diferite: o electrică 40, o bobică electrică 46 (prima mea „mandarină” prinsă în fotografii) şi un Sulzer 60 cu fluier încântător.
Trenurile care pot fi văzute în imagine reprezintă, după cum urmează: pe linia 4 se pregăteşte să plece P5570 Suceava Nord – Botoşani cu locomotiva diesel-electrică 60-0965-8, care urma să plece la ora 15.55. Pe linia 3 staţionează mandarina de care vă spuneam – 46-0113-4 - cu IC 554, Suceava Nord – Bucureşti Nord. Când am ajuns aproape de locomotivă, am observat cum mecanicul se îndrepta spre maşina sa pentru a-şi lua în primire slujba. P5703, Suceava Nord – Ilva Mică, trenul de care râdeam noi cu nesaţ de el… când ziceam că… „hai la Ilva Mică” – tractat de electrica 40-0871-0.
15:40
Eram atenţi la P5735, Suceava – Cacica, care intra pe la 15.40 şi urma să plece spre destinaţia finală - Cacica - la 15.43. Domnii CFR-işti controlau atent vagoanele lui P5570, pentru că ceasornicul arăta 15:42 şi diesel-electrica cu fluier (şi nu cu goarnă, cum găseşti din ce în ce mai des) urma să plece la 15.55. Până una alta, trenurile de pe liniile 1 şi 2 le-am prins surori cu iarbă verde şi roşu-n semnale, cu pantografe ridicate şi picuri de ploaie rece… La un moment dat… Ela îmi spunea, în mijlocul ploii fiind: „hai să ne aşezăm pe un scaun galben şi admirăm priveliştea”. Bineînţeles că a râde în hohote este o acţiune impetuos necesară şi din reflex venită în astfel de momente…
Apoi, spre Cacica a plecat franţuzoaica Z6100, urmând ca Intercity-le şi Personalul să se aşeze, mai aproape, în dreptul peronului. Cu trei trenuri rămase în gară, am mers cu Ela şi-am servit o cafea caldă de 120 de ml, pe care-am (eu) terminat-o în 2 minute (şi ea în 10)… Cea mai bună cafea din 2008, că la ce sete şi frig aveam în noi...
15:45
Electrica 40-0871-0 garează lent şi mai aproape de peron pe P5703, iar Ela, făcându-şi datoria, salută cu respect mecanicul, după care acesta afişează o strâmbătură… de toată frumuseţea. Bineînţeles că ne zâmbeşte mai apoi şi mai-mai să ne mai întrebe „Ce mai faceţi?”
15:50
Înainte ca P5570 să plece spre Botoşani „nenea care ia vagoanele după el” (copyright ® Ela), o electrică se furişa pe o linie îndepărtată… pe nume 41-0443-6. Nu i-am ştiut intenţiile, dar cred că aştepta o "pupătură" cu altă locomotiva… o să vedeţi voi care. Oricum, situat pe linia 3, intercity-ele a fost fotografiat încontinuu, atât de mine, cât şi de un „nene cu uniformă” care ne sorbea din priviri. În timp ce pleca spre Botoşani, fluierul Sulzerului se auzea atât de frumos… dar, din păcate, doar pentru o scurtă perioadă de timp.
EA 443 staţionează la ieşirea din Gara Iţcani către Burdujeni, alături de alte două trenuri rămase în gară, iar mai apoi se apropie o diesel-electrică, locomotiva cu nr. 8 pe ziua de 5 aprilie, pe numele ei propriu: 60-1318-9.
16:20
Da… aşa cum preconizam, aproape că s-a pupat cu roşiatica, dar a mai sosit prin preajmă şi un 89-0113-4 ce aparţine de depoul Suceava Nord şi care întrerupe actul… narativ dintre "doamna" electrică şi "domnul" Sulzer. LDH 89 a garat P5506 pe linia a 4-a, în locul lui P5570 care a plecat la 15.55 spre Botoşani (şi că tot am pomenit de el, nouă ne-a părut rău că a plecat aşa repede… voiam să ne întoarcem cu el în Burdujeni, dar până ne-am „trezit” noi… a plecat… salutându-ne, cu voioşie, la ieşirea din Gara Iţcani), urmând ca LDH 89 să plece la locşorul ei din depou. Imediat după garare, apare o electrică cu o schemă de vopsire clasică şi care ventila frumos motoarele de tracţiune (locomotivă pe care nu am reuşit s-o identific, dar mi-am zis… „Poza ca poza… contează amintirea!”). Ea trece vioi pe linia 5, îndreptându-se – cred – spre depou.
Între timp, cu o întârziere de aproape 30 de minute, P5703 de Ilva Mică fuge de pe linia 2 cu LE 871. După această mişcare, ne îndreptăm şi noi spre ieşirea din Gara Iţcani.
Mai apoi, după o schimbare de macaz, LE 443 eliberează linia 6 şi se duce pe linia 4 pentru a lua în primire P5506 de Paşcani (cu care ne vom întâlni ulterior – în Burdujeni), ca mai apoi „domnul” DA 1318 să plece spre Burdujeni cu… treburi.
16:30
După o fotografie de final a Gării Iţcani de la nivelul şinei, am prins două trenuri rămase în staţie: P5506 Suceava Nord – Paşcani şi IC-ele 554 de Suceava Nord - Bucureşti Nord. Aaa… era să uit. Am aflat, mai apoi, că doamna electrică 41-0443-6 avea să fie ataşată personalului de Paşcani, aşa cum aţi putut urmări în clipul precedent.
Acum e 22:20, 6 aprilie, oboseala unei zile întregi de scris amintiri îşi spune cuvântul şi, sincer să vă spun, nu am mai scris de mult atât cât am scris în această duminică. Mă scuzaţi dacă m-am exprimat pe undeva mai mult sau mai puţin plastic, însă promit să nu mai stau mult şi să fug la culcărică.
Din nou la „postul de scriere”, acum e sâmbătă, 12 aprilie şi ora 15:04, acum o săptămână eram pe liniile Sucevei cu Ela, colega din tabăra de jurnalism – Muncel 2007, fotografiind infrastructura, vagoanele, trenurile şi… picurii de apă. Picuri de apă care nu mai cad acum (au căzut ieri destui), însă picuri de apă care merită să vi-i arăt şi vouă, dragii mei cititori.
Am rămas la ieşirea din gară, unde, mai mergând câţiva metri – distanţă suficientă ca Ela să se împiedice de terasamentul neprietenos, ne-am întâlnit cu IC 554 de Bucureşti, având la bord pe… delfinara electrică 113. Între timp, am făcut cunoştinţă (a avut grijă Ela să-mi facă să-mi sară inima din piept când mi-a dat să vorbesc cu prietena ei) cu Mia, care atunci era la un cantonament de handbal. M-am bucurat că am mai întâlnit (cu vocea, cel puţin) încă o persoană (de care vă spuneam eu la începutul reportajului) cu care să poţi schimba vorbe cu-nţeles şi care să creeze zâmbete. Asta-i tot ce contează!
16:40
În continuare, am putut vedea şi latura Suceava Vest – Iţcani (ramura de cale ferată dintre pod şi magistrala feroviară 500, Bucureşti - Vicşani), latură pe care am evitat să o parcurg pe 22 martie, când am optat pentru Burdujeni. Detaliu nesemnificativ… aţi zice voi. Dar pe latura de Iţcani nu mai este altă linie suplimentară, deci este din start o plimbare puţin mai riscantă… în timp ce spre Burdujeni există o a doua linie pe care… din păcate… şi aici sunt… câini. Care cu siguranţă nu-ţi spun poezii, ci mai degrabă te fac pe tine să spui rugăciuni.
Fotografiem… încontinuu… vedem semnale de oprire, observăm stâlpi de catenară (catenara este sistemul de stâlpi şi fire care susţin linia de înaltă tensiune) care pe senzorul Canonului meu - ciuntit în trei părţi - ies încovoiaţi (fiţi atenţi la poze).
Un accelerat cu o diesel-hidraulică, [/b]DA 1378-3 (una dintre cele care au fost modernizate şi dotate cu suspensie pneumatică) ne-a întâmpinat în prima curbă dinspre Burdujeni spre Iţcani. Iniţial, nu ştiam despre cine era vorba, dar am aflat chiar astăzi, 12 aprilie, când vreau să închei prezentarea, că erau trei vagoane de Botoşani. Frumos a fost că în cadrul clipului filmat am prins şi felul cum s-a schimbat semnalul – de pe liber pe oprit. Am pornit mai departe.
16:55
Am ajuns înapoi lângă cele două boghiuri singuratice. Priveliştea spre Gara Burdujeni ne-a oferit o imagine cu peste şapte convoaie. Unul dintre ele era cu capul roşu şi se numea A1765 de Iaşi – Timişoara Nord cu plecare din Gara Suceava la 16.55. De fapt este un tren care are vagoane din Botoşani provenite de la A1555, cu care ne-am întâlnit mai devreme. L-am prins plecând din staţie, însă nu ne-a salutat… DAR, a venit P5506 de Paşcani cu a lui EA 443, răspunzând prompt la salutul nostru!
Ne-am întors privirile umpic şi am fotografiat cocoaşa de triere alături de cele patru (atâtea s-au văzut în fotografie) convoaie de vagoane prezente în Secţia de Revizie Vagoane Burdujeni, imaginea conferindu-mi o viziune splendidă a… acestui tronson de cale ferată.
Stăteam şi mă gândeam… de ce-mi place mie… acest domeniu „nebun”, al FeRoviaRelor? De ce într-o tabără mereu mergeam la trenuri, vorbeam despre trenuri? De ce, când eram mic… mă trezeam dimineaţa şi îmi extindeam calea-ferată dăruită cadou de Moş Crăciun… o întindeam pe covor şi stăteam întins… şi urmăream locomotiva albastră şi vagoanele portocalii de la PIKO… Le visam şi noaptea, era mai mare tragedia când se stricau. De ce când mă lua tata la manevră râdeam încontinuu pe sub mustăţi, fericit că am un tată care ştie şi poate să aibă asemenea responsabilităţi? De ce i-am plimbat mai mereu pe cei dragi mie de-a lungul gărilor sau a şinelor? De ce ignor orice altceva şi prefer să mă informez în legătură cu acest domeniu? De ce am curajul să cred că încă mai cred într-un infinit al dragostei? De ce am consumat timp şi emoţii pentru a… vedea un tren, a-l auzi, a-l atinge? De ce am plâns când nu am fost cu trenul undeva şi DE CE, Doamne, de ce mă simt în largul meu când sunt în preajma lor? E obsesie… zicea o colegă de cameră a Alexandrei…? E pasiune?
Tot atunci ne-am întâlnit şi cu un fost amic de-al meu, Cărămidă l-am numit, are blana cărămiziu-galbuie şi… de data aceasta s-a uitat la noi! Pe 24 februarie nu a vrut să mă privească…
17:00
Apoi am văzut ieşind din triajul secundar al Gării Burdujeni o electrică superbă, de care mie mi-a plăcut mult, cu cap galben şi corp albastru, imprimată cu Soarele Rompetrolului. Avea să plece la ora 17:05 cu garnitura „Eva” de… multe Z(a)es-uri, 12 la număr, spre direcţia Suceava Vest… neştiind destinaţia finală, din păcate. Mi-a plăcut cum s-a auzit când a traversat podul peste Suceava. Între timp, Ela a găsit nişte flori/frunze de potbal, în timp ce eu filmam cu camera plasată pe un tampon de vagon-container.
Aproape de finalul excursiei şi de minutele despărţirii, am privit surprinşi că mai staţiona şi un al treilea mărfar… cu containere albastre, albe… şi aşa mai departe. Liniile 5, 6 şi 7 au fost ocupate de trei mărfare, unul mai frumos decât altul. Ne-am pozat cu vedeta EA 723 (prima de acest gen văzută de noi şi fotografiată), mie fiindu-mi frică de eventualul eşec al fotografiilor. Ceea ce am mai observat a fost că lentilele camerei erau aburite şi se vedea ca un cerc de cristal… La urma urmei, au ieşit câteva fotografii… acceptabile. „Contează să rămână amintirea!”
Posted: Fri Apr 18, 2008 3:39 pm Post subject: Felicitari!!!
Mihaiule, asta da! Ai facut un reportaj foarte bun. Pacat, ca a plouat ca din galeata, dar si asa au iestit relativ faine pozele. Ai vazut si ai pozat trenuri, iar ai avut si companie (prietena sau colega?), deci ai avut o zi buna. Si eu-s pasionat (rau) de CF, dar din pacate nu prea am timp si loc unde sa merg... Aici la noi, la Oradea nu sunt catenare , deci nici locomotive electrice nu sunt! Succes in continuare si tine-i tot asa! Toate cele bune!
Posted: Fri Jul 11, 2008 3:41 am Post subject: 22 martie - Magistrala 500 si submagistrala 502, plimbare
22 martie -=- Singurătate printre liniile magistralei 500
09:30
…Şi era sâmbătă când Mihaela, colega mea de clasă, mă aştepta în centrul Fălticeniului pentru a merge, împreună, la Cursurile de Excelenţă de Limba şi literatura română, organizate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Suceava. Dacă cu câteva luni în urmă – sâmbăta însemna doar o călătorie spre Suceava, iată că acum… înseamnă o plimbare FeRoviaRă. Cu sau fără însoţitor/i, asta a depins… de multe aspecte. Însă de data aceasta, 22 martie, a fost linişte, deoarece paşii nu mi-au fost urmaţi de nimeni. A fost linişte şi singurătate…
10:30
Ajungând în autogară cu un autocar de-al companiei Transmoldavia (cu care am mers din ce în ce mai des datorită unui orar care mie îmi convine: zilnic, plecări din Fălticeni de la 09:15, respectiv 12:15) împreună cu Mihaela m-am îndreptat spre Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”. Acolo am fost invitaţi în bibliotecă, de unde ni s-a povestit despre Limba şi literatura română, atât de către d-na prof. Eleonora Bulboacă, cât şi de d-nul profesor Bogdan Feştilă. Şi am avut de învăţat despre nişte elemente de care nici nu ne gândeam că există în domeniul literaturii.
Sala multimedia a Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”
Analiza textului liric, împreună cu prof. Bogdan Feştilă şi colega mea, Mihaela Ţăranu
13:00
După terminarea cursurilor, am pornit spre Gara Burdujeni. Însă, până acolo, a fost să fie multă cale de umblat. Străzile Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ştefan Ştefureac, Cernăuţi şi Traian Vuia au fost ramurile pe care m-am perindat. Locurile văzute… vi le împărtăşesc şi dumneavoastră. Şi nu fiţi trişti dacă încă nu v-am spus de trenuri, deoarece imediat ajungem şi la calea ferată, în locul unde pe 29 februarie am coborât de pe terasamentul submagistralei 502 şi am mers pe strada Traian Vuia, şi de asemenea, în locul unde pe 22 martie am urcat pe terasamentul liniei 502 şi m-am îndreptat spre Gara Burdujeni, gară care mă va reţine până la ora 15:30. A fost o operaţiune de crossing-over… că tot am terminat 12 clase.
13:40
Aşa cum spuneam, am ieşit din şcoala care se află pe strada Zamca şi m-am îndreptat spre strada Mihai Eminescu, ca mai apoi să trec pe lângă autogara situată pe Vasile Alecsandri. Pe Strada Petru Rareş, acolo unde se află şi sediile Ministerului de Interne, există şi o străduţă mică, cu garaje de o parte şi de cealaltă.
Strada Mihai Eminescu
Biserica „Sfântul Nicolae”
Un supercar sucevean pe Strada Petru Rareş
Strada Ştefan Ştefureac
O dată ajuns la capătul străzii, se poate vedea toată valea râului Suceava, incluzând aici şi cartierul Burdujeni. Am descoperit „locul” în vara lui 2007, când am mers pe la nişte neamuri care locuiesc pe una din străzile din împrejurimi. Locul este superb, mai ales atunci când este senin şi se disting casele din depărtare. Dacă încă nu aţi mers prin aceste locuri, vă invit să vizionaţi câteva imagini.
13:50
Am continuat să cobor pe strada Ştefan Ştefureac, care se va uni după circa 500 de metri cu Strada Cernăuţi. Casele de pe această stradă sunt îngrijite şi… parcă locuiesc altfel de oameni ai localităţii Suceava. Este o linişte totală, case îngrijite… E interesant iarna de călătorit pe aici, deoarece se formează derdeluş şi în majoritatea cazurilor te opreşti de sau… mai rău… într-un gard.
Strada Ştefan Ştefureac
Gara Suceava – Burdujeni, văzută de pe Strada Ştefan Ştefureac
Pe Strada Cernăuţi se efectuau lucrări de schimbare a conductelor de apă, astfel că peisajul era unul tipic de şantier. Dintotdeauna mi-a plăcut să mă plimb pe această stradă… Prima amintire de aici o am în clasa a VI-a (2001), când tata ne-a dus cu Oltcitul alb, pe câţiva colegi de-ai mei şi împreună cu mine, la Gara Iţcani, de unde avea să plecăm în Tabăra de la Lacu Sărat, judeţul Brăila, organizată de Comunitatea de Ruşi-Lipoveni din România. Dintotdeauna au fost gropi aici, străzii nu i s-a acordat o atenţie deosebită, deşi ar putea reprezenta o variantă care ar decongestiona traficul din zonă.
Strada Cernăuţi
Gara Burdujeni (în stânga), alături de un frumos arbore conifer
Gara Burdujeni (dreapta), pe fondul Văii Sucevei
Strada Cernăuţi
14:10
La intersecţia dintre Strada Cernăuţi şi Strada Traian Vuia, găsim intrarea în pădurea Şcheia, un loc liniştit şi plin de verde, chiar şi pe timp de iarnă. Tot de aici se vede şi podul feroviar peste Strada Traian Vuia, pod de pe care am coborât pe 29 februarie, pod pe care mă voi sui pentru a merge de mână cu calea ferată până în Gara Burdujeni.
Pădurea Şcheia
Intersecţia dintre Strada Cernăuţi şi Strada Traian Vuia
Submagistrala 502 trece peste Strada Traian Vuia
Ajungând sus, am pornit pe marginea căii ferate, cu o emoţie intensă, continuând să mă îndrept spre podul peste râul Suceava. A fost pentru prima oară când am urmat acest traseu. Poate pare ciudat să ai emoţii să mergi pe o cale ferată… însă apariţia unui tren cu siguranţă ar schimba pulsul fiecărui om care l-ar vedea/auzi/simţi… Să-l simtă la depărtare, bineînţeles!
14:20
La ora menţionată mă aflam în faţa semnalului de intrare în… am putea spune atât Gara Burdujeni, cât şi Gara Iţcani, care indica semnificaţia OPRIRE. Totodată, se afla şi un semnal repetitor aflat pe catarg. Limitarea de viteză pe podul peste râul Suceava este de 40 km/h.
Iată podul feroviar peste râul Suceava!
2004 a fost anul când am câştigat o Tabăra la Delfin, Năvodari, judeţul Constanţa, când, circulând pe calea ferată, am trecut podul feroviar cu linie dublă peste Braţul fluvial Poartă Albă – Midia Năvodari. Emoţiile de atunci se situează la 8, pe o scară de la 1 la 10, unde 10 reprezintă şoc maxim, leşin. De data aceasta, nu am fost eu chiar atât de speriat încât să am Dunărea sub mine, însă paşii îmi erau grăbiţi. Am reuşit să fac câteva poze, iar aici puteţi vedea un clip realizat de colegul meu FeRoviar, Andrei de la Suceava, traversând podul Suceava… peste râul Suceava.
După ce am traversat podul, m-am oprit să admir construcţia feroviară, după care am dat să merg pe linia secundară spre Burdujeni.
Linia spre Gara Suceava – Iţcani (stânga) şi linia spre Gara Suceava – Burdujeni (dreapta)
Spre Vatra Dornei
14:30
Semnalul de ieşire de pe linia care duce spre Gara Burdujeni era pe OPRIRE, semn că trebuia (dar ceea ce nu era şi obligatoriu) să vină un tren dinspre Suceava Vest. Tot într-o fotografie de mai jos se poate observa şi ramura spre Iţcani, distanţă pe care nu am călătorit niciodată. Din uzina apropiată, la un moment dat, au ieşit vreo patru câini care au început să latre agresiv la mine; dar mi-am văzut de traversele mirositoare de creozot, pe care călcam în drumul meu spre Gara Suceava – Burdujeni. Spiritele s-au calmat repede, cu toate că – recunosc – m-am speriat niţel. Uzina are cale ferată proprie, pe care se circulă… cu toate că eu nu am văzut niciodată acest lucru. Sper să am ocazia aceasta.
Linie secundară, electrificată, cu direcţia Burdujeni
Spre Iţcani
Vagoane în Revizia Tehnică de Vagoane din Suceava
Spre Burdujeni, pe firul principal
Spre Burdujeni, pe firul secundar
Linie ferată spre o uzină din apropiere
Două dimitroave şi un revizor de cale şi puncte periculoase
Linie dreaptă spre Burdujeni, aşa arăta peisajul pe care l-am văzut în acele momente. Iar la orizont, o locomotivă diesel-electrică Sulzer, care staţiona pe o porţiune mai înaltă a căii ferate. De remarcat cele două boghiuri care staţionează în dreptul unui opritor, iar în fundal cinci vagoane Dimitroave, clasa 29-22, care sunt din tablă tare şi care, din păcate, urmează să fie casate. Tot în fundal se regăseşte şi un vagon de poştă… care va fi vizitat împreună cu Ela pe 5 aprilie.
DA 1233, (fostă) orădeancă modernizată recent, se pregătea să se ducă în Gara Burdujeni, pe linia 7
Boghiuri singuratice
14:40
Înainte de a ajunge în Gară, am fotografiat, mintal şi fizic, locuri cu multe linii, macazuri, vagoane, stâlpi, linii electrificate. În triajul secundar al Gării Suceava Burdujeni se aflau mai multe convoaie ce constau în vagoane Gbs, precum şi cele patru Faapps-uri, de la Poiana Ilvei venite. Pe la această oră, a garat P5735, care avea să plece spre Cacica la 15:35. În timpul manevrei, mecanicul de automotor m-a speriat puternic, dovada fiind prezentă în clipul postat aici.
Mărfar pe linia 6 a Gării Burdujeni
P5735 garează pe linia 1 şi urma să plece spre Cacica la 15:35
Mărfarul a fost compus din: 3 vagoane Zaes, 2 vagoane Eacs umplute cu rumeguş, 14 vagoane Tams, 6 vagoane Uagps, un Cargowagon, 2 Rils-uri acoperite, 3 Eacs-uri încărcate cu cherestea, un Eacs galben cu sare, un vagon verde (militar cred), o cisternă Antares, un vagon container şi două Ucs-uri pentru ciment, în total 37 de vagoane. 37 de vagoane care, vom vedea că vor fi duse spre direcţia Bucureşti cu două locomotive.
Vagon Zaes
Eacs
Tams-uri
Uagps-uri
Un vagon de tip Rils
Eacs-uri umplute cu prefabricate din lemn
Eacs cu sare, vagon verde şi cisternă Antares
Vagoane Ucs
14:50
Cărămiziul Gării Burdujeni, care, după unii străini, pare că e o gară nou-construită, se asortează bine cu galbenul ramei electrice 58-0007-9. Pe 22 martie a făcut serviciu pe Suceava – Cacica. Pe linia 7 se perinda LDE 60-1344-5, care s-a ascuns după nişte vagoane pentru cereale. Bestia FeRoviaRă a fost prima locomotivă de tracţiune a mărfarului aflat pe linia 6 din Gara Burdujeni. Cea de-a doua locomotivă de tracţiune, EA 473, se afla pe linia 4 în poziţie de repaus, cu patru-cinci mecanici aflaţi la bord.
Rama electrică, 58-0007-9, cu P5735, Suceava – Cacica
EA 473 staţionează pe linia 4
Între ora 13:44, când pleacă Personalul 5633 spre Nisipitu, şi 15:28, sosirea în gară a lui P5502 de Putna – Iaşi, în Gara Suceava este plictiseală, în sensul că liniile sunt pustii, la fel şi peronul gării. În sâmbăta de 22 martie, însă, mărfarul de pe linia 6 a stârnit puţină agitaţie prin zonă.
15:00
Am părăsit peronul Gării Burdujeni, ca mai apoi să mai staţionez câteva minute pe Calea Unirii, mai exact pe podul de peste magistrala 500. În drum spre pod am pozat un turn, construit din cărămidă, care se află aproape de peronul acoperit cu liniile 1S şi 2S.
Viziune FeRoviaRă
Turn de apă pentru o fostă fabrică de cărămidă
Linia 2s a Gării Burdujeni
Magistrala 5, spre Bucureşti
Magistrala 5, spre Vicşani
Fiind aproape de intrarea în triaj, am poposit câteva clipe şi m-am uitat spre gară. Peisajul a fost interesant: convoaie de vagoane în triaj, un Sulzer, o electrică, un automotor, o gară frumoasă şi mult, mult curent electric susţinut de mulţi, mulţi stâlpi.
Linie ferată dinspre triajul Suceava spre gara Burdujeni, semnal pitic pe OPRIRE
Un Sulzer, o electrică şi un automotor
Un turn înalt, foarte înalt
Semnalizare optică şi acustică la trecerea la nivel cu calea ferată a triajului secundar Suceava
Un Sulzer care se juca de-a v-aţi ascunsălea
Pasaj…
dreaming…
Urcând spre pod, am zărit câţiva copăcei de mică înălţime, stăteau stingheri şi prăfuiţi, având urechile aproape asurzite de zgomotul maşinilor de pe stradă. Din când în când, o goarnă sau un fluier de locomotivă şi chiar automotor, alături de primăvară, aveau să transforme copăceii în nişte zarzări minunaţi, cu flori rozii şi cu o mireasmă de neuitat!
foto: 18 aprilie
15:10 Locomotiva diesel-electrică 1054, care aparţine de CFR Marfă, s-a deplasat către macazul care face cruce între linia de la triajul principal şi Gara Suceava Burdujeni. În acelaşi timp, DA 1344 care a fost văzută mai devreme, schimbă linia 7 cu linia 6, ducându-se agale către mărfar, pentru a face legătură cu cele 37 de vagoane. Totodată, electrica de la CFR Marfă, 40-0473-5, face şi ea schimb de linii (4 cu 6), urmând să se cupleze alături de mărfarul… din 22 martie 2008 al Gării Suceava Burdujeni.
DA 1054 urmează să intre pe linia 7 a Gării Burdujeni
DA 1054 aşteaptă sosirea DA 1344 la macazuri
DA 1344 soseşte la macazuri pentru a intra în componenţa mărfarului
DA 1344 aşteaptă plecarea DA 1054 spre triajul secundar
DA 1054 pleacă spre linia 7 a Gării Burdujeni
DA 1344 se îndreaptă spre mărfar
DA 1344 se ataşează mărfarului, iar EA 40-0473-5 pleacă de pe linia 4
EA 40-0473-5 se îndreaptă spre mărfar
EA 40-0473-5 se ataşează mărfarului
Fericire… Frumuseţe… FeRoviaRe!
15:25
Trenul Personal 5602 Putna – Iaşi, având o electrică roşie la tracţiune, avea să stea 18 minute până la plecare, în tren urcându-se atunci mulţi, mulţi oameni, aşa cum se poate observa şi în clipul dedicat acestei plimbări FeRoviaRe.
Nu mi-a rămas decât să salut, în gândul meu, cu respect, toţi mecanicii pe care i-am întâlnit în acea zi, şi apoi să mă despart de drumul de fier sucevean, doi paznici în patru labe urmărindu-mă, la plecare, atent, cu ochii lor.
Mi-ar fi plăcut, şi mie, să urmăresc niscaiva paşi făcuţi de cineva apropiat, cunoscut, însă… nici umbra nu m-a urmărit, deoarece a fost o zi înnorată. În ciuda acestui fapt, la plecare, când locomotivele [i]CFR Marfă se plimbau de colo-colo, pasagerii gării aşteptând şi ei un tren… am prins un zâmbet pe buze, care a însemnat, aşa cum veţi vedea şi voi, multe, foarte multe călătorii FeRoviaRe pe care aveam să le fac în continuare.
Din nou un reportaj care m-a lasat cu gura cascata. Super pozele, si tot reportajul!
Felicitari Mishu!
P.S.: Asa cum ziceai si tu, 1344 era la noi. Acum la care depou este, nu stii cumva? _________________ Mecanicii de locomotiva reprezinta bunul cel mai de pret al unui operator feroviar.
Trebuie investiti bani si timp in pregatirea lor,
astfel incat mecanicii sa fie extensia imaginii profesionale a companiei.
www.vehicule.uv.ro www.rail-crisana.uv.ro
Din nou un reportaj care m-a lasat cu gura cascata. Super pozele, si tot reportajul!
Felicitari Mishu!
P.S.: Asa cum ziceai si tu, 1344 era la noi. Acum la care depou este, nu stii cumva?
Mulţumesc mult, pisti91! Special pentru tine am pus acolo "fostă orădeancă", mă bucur că ai remarcat acest lucru. Conform atât de conversatului, dar şi utilul site cfr.stfp.net, DA 1344 e văzută în Suceava încă din 27 martie 2008... Probabil că şi din 2006, nu ştiu. Deci tind să cred că aparţine depoului Suceava Nord, ori Paşcani, cel mult! _________________ Excursie FeRoviaRă Suceava – Nisipitu -=- TrenoNatură românească
Posted: Wed Jun 10, 2009 12:50 pm Post subject: 9 aprilie 2009 -=- Nu pozaţi trenurile!
9 aprilie 2008 -=- Nu pozaţi trenurile!
9 aprilie 2008, o zi ca oricare alta, o zi în care sute de elevi, studenţi, muncitori mergeau la şcoală, facultate, la muncă. Împreună cu Ionuţ Ipate, am poposit pe meleaguri sucevene, mai exact la Gara Burdujeni, Suceava. Era miercuri, aveam ore de fizică şi matematică şi... la 7.10 aşteptam la ocazie spre Suceava.
Ajunşi în capitala istorică a Bucovinei, am călătorit cu un Maxi-Taxi din Centru şi până la Gară. A costat 1 leu / călătoria, iar distanţa de 25 de km dintre Fălticeni şi Suceava – 4 lei.
Catenară a la Burdujeni
7:40
Am trecut cu maşina de maxi-taxi pe lângă Carrefour-ul care se afla în construcţie (pe lângă Iulius Mall-ul care încă nu se construia), am ajuns pe podul care leagă cartierul Burdujeni de oraşul Suceava, pod care trece peste magistrala ferovară 500. Ţanţoşă, locomotiva electrică 758, stătea sub pod la marca dintre liniile 3 şi 4 şi era pregătită, alături de un mecanic de locomotivă în vârstă (cu care aveam să mă întâlnesc pe 17 aprilie în Iţcani), să tracteze Acceleratul Timişoara Nord – Iaşi spre destinaţia finală – oraşul de pe Bahlui.
Locomotiva electrică 758
7:50
Frumoasa gară a Burdujenilor, fotografiată de fiecare dată când am ajuns în tărâmul goarnelor şi fluierelor de locomotivă, a fost văzută pentru prima dată de Ionuţ şi... am sărbătorit evenimentul printr-o fotografie. Dar iată că între timp ajunge, de la Timişoara Nord, Acceleratul 1838 tras de EA 824. Acesta intră pe linia 3, noi aflându-ne exact în faţa locomotivei, care îşi coboară pantograful pentru a putea fi decuplată de la garnitura alcătuită din vagoane de dormit, bar-bistro şi vagoane de călători clasa I şi a II-a. În filmul încărcat pe Youtube veţi urmări un scurt rezumat a ceea ce s-a întâmplat, timp de 2 ore, în preajma căilor ferate ale gării Burdujeni.
Ionuţ Ipate şi Gara Burdujeni
Mihai Tudosă şi Gara Burdujeni
A1838 intră în Gara Burdujeni
EA 824 se pregăteşte să meargă la odihna
8:00
EA 758 a aşteptat ca sora ei mai mare, EA 824, să treacă pe linia 4, ca mai apoi să se apropie de garnitura garată pe linia 3. Locomotiva electrică 758 a fost modernizată recent, având fiecare element constructiv vopsit în culori atrăgătoare. Imediat după ce mastodontul de 5.100 de kW a fost cuplat în siguranţă de vagoanele venite de la Timişoara (care, de fapt şi de drept, aveau ca staţie de domiciliu Bucureşti Griviţa), m-am depărtat la aproximativ 5 metri de acesta să realizez o fotografie. Apoi, un domn cu multe acte în mână, care probabil lucra la CFR Marfă, m-a luat din scurt, s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat: “De ce faci fotografii? Ai autorizaţie? Nu ai voie să pozezi pe aici!”
EA 758 intră în serviciu pe A1838, Timişoara Nord – Iaşi
Vagon de dormit pe accelerat
EA 758 se pregăteşte să ducă trenul la Iaşi
EA 824 pleacă la odihnă pe linia 4
EA 758 & EA 824
Îmi aduc aminte mai repede astfel de întâmplări neplăcute oridecâteori ajung printre şine şi macaze… iar aceşti oameni care s-au legat mai mereu, direct sau indirect, de pasiunea mea, mi-au creat numai neplăceri. Îmi venea să merg acasă, să las tot baltă şi să nu mai vin acolo niciodată.
Însă pe linia 2 venise R652, Suceava Nord – Bucureşti Nord, unul dintre cele mai eficiente şi mai confortabile trenuri care leagă nordul ţării de capitală. Acest a fost tractat, ca de obicei, de o locomotivă electrică Siemens, 45-0343-9. Zgomotul unic al ventilatoarelor, precum şi cifrele inscripţionate în dreapta părţii frontale a locomotivei îmi dau fiori de fiecare dată când mă aflu în Gara de Nord şi văd un tren tras 450 de km de aceeaşi locomotivă. Cât de mult poate rezista o locomotivă electrică pe traseu… 500, 600, 700 de km? După nici 2 minute de staţionare, Rapidul îşi ia călătorii în vagoane şi fuge spre sud, spre tărâmurile călduroase ale Bucureştilor.
EA Siemens 343 cu R652 pleacă spre Bucureşti
EA Siemens 343 cu R652 pleacă spre Bucureşti
8:10
După ce ne-am mai calmat, rama electrică Z6100, 56-0007-3, reprezentând trenul P5733, Suceava – Cacica, intră în gară pe linia 1 şi îşi ia primii călători spre Cacica. Între timp, la ora stabilită în Mersul Trenurilor (8:11), Acceleratul 1838, Timişoara Nord – Iaşi, pleacă din Suceava spre destinaţia finală.
8:20
Undeva, departe… din triaj cred, o locomotivă diesel-electrică de 2.100 CP manevrează, sub atenta semnalizare a culorii alb-lunare a semnalului, 10 cisterne cu materiale explozibile (benzină, motorină, GPL). Din păcate, nu am ajuns până acolo să fotografiez locomotiva, pentru că se anunţase sosirea trenului accelerat A1851, Constanţa – Suceava Nord. Acesta a fost tras de electrica modernizată EA 855 şi avea să plece, tot atât de repede cum a venit, spre Iţcani, staţia de final a rutei trenului. Mulţi călători au vrut să urce în acesta, au crezut că este Acceleratul A1833 de Timişoara, acesta fiind în întârziere.
Un sulzer manevra vagoane de marfă din triajul Suceava
Acceleratul A1851 îşi lasă călătorii din Mangalia în Suceava
8:30
Două vagoane albastre, o electrică clasică de clasă 40 şi de culoare roşie, înregistrată cu numărul 663, soseşte în staţie pe linia 3 la ora 8:30. Trenul este P5601 Iaşi – Putna şi a ajuns cu aproape 30 de minute întârziere. Mecanicul locomotivei acestui tren „parchează” în dreptul locomotivei 824, electrica ce-a adus Timişoara mai aproape de… Suceava. Mulţi călători au fost enervaţi de faptul că Acceleratul de Iaşi – Timişoara Nord întârzie cu minutele, reuşind să-mi treacă urechilor multe lucruri urâte.
Personalul Iaşi - Putna ajunge în Burdujeni pe linia 3
Două mândre electrice, la o şuetă
8:40
Iată că EA 86 îşi dezmiardă roţile în bătaia saboţilor de frână, călătorii nervoşi urcând, în cele din urmă, în acceleratul ce-i va duce spre meleaguri bănăţene. Acceleratul A1833, care trebuia să ajungă la 8.11 în Suceava Burdujeni, a poposit aici abia după 30 de minute, la 8:41.
EA 86 trage acceleratul de Iasi spre Timisoara
Acceleratul de Timisoara se indreapta spre submagistrala 502
8:50
Alături de Ionuţ, ne uitam la tabelul Mersului de Trenuri şi am observat absenţa apariţiei Acceleratului de Braşov – Suceava Nord până la această oră, un alt tren vedetă care aducea aici diverse locomotive braşovene clasice. Însă, după plecarea rapidă a lui A1833, la 8:50, spre Timişoara Nord, soseşte întârziatul de la Braşov, tractat de EA 263. Această locomotivă a fost dotată cu proiectoare şi cu pantografe cu sanie dublă, iar din punct de vedere estetic arăta foarte bine. De îndată ce îşi lasă călătorii în Burdujeni, A1751 pleacă spre Iţcani însoţit de P 5601, imaginea putând fi observată în cele de mai jos.
EA 263 ajunge pe tărâmuri sucevene din Braşov
Întreceri de trenuri... accelerat vs. personal
9:00
Întrucât era ora 9 şi pe tabela Mersului de Tren nu se anunţa prea multă activitate FeRoviaRă până la ora 11, ne-am deplasat, încet-încetişor, spre podul rutier de peste magistrala 500.
Mergând pe strada paralelă cu liniile ferate, am dat de un vagon UWZ, care, din câte am înţeles eu de la nişte pasionaţi de trenuri de la railwayfan +++ link, a fost destinat alimentării cu apă pentru trenurile tractate de locomotive cu aburi. În mai puţin de 5 minute, eram de partea cealaltă a magistralei şi am zărit locomotiva diesel-hidraulică LDH45-254, iuţeala maximă a acesteia fiind de 60 km/h. Dintr-o dată, îmi imaginez cum astfel de locomotive tractau, pe timpuri, trenuri de marfă / de persoane pe porţiuni unde acum puterea miilor de cai putere electrici gonesc pe drumurile de fier.
Mersul Trenurilor din... 9 aprilie 2008
Vagon UWZ, ascuns printre liniile părăsite ale triajului Suceava
Vagon UWZ, detaliu
LDH45-254, cu treburi petroliere prin Suceava
Detaliu cu LDH45, Triaj Suceava
9:10
Poate că nu era treaba noastră, însă… suiţi pe pod, am zărit un mic mare incendiu la o ţeavă de gaz de peste 1 metru diametru lângă Carrefour. Am fost aproape de acel loc, iar între timp cei de la E-ON au pus sub control situaţia.
Mic incendiu la reteaua de gaz suceaveana
9:30
Ne aducem aminte că scopul venirii noastre la Suceava a fost acela de a ne mai clăti ochii şi încânta urechile cu imagini şi sunete de vehicule feroviare, astfel că ne întoarcem la pod. Spre Burdujeni, am remarcat că o cale ferată traversează strada şi ajunge la o benzinărie particulară. Locomotiva LDH45-254, văzută mai devreme, făcea manevre cu vagoane cu produse petroliere.
Vagoane container in triajul Suceava
Locomotiva diesel-hidraulica la datorie
Mama si... cei doi puisori... unul alb, celalalt negru
9:40
Se pare că sfârşitul incursiunii noastre FeRoviaRe a constat în vizionarea de trenuri de marfă. Situaţi pe pod, am remarcat o navetă lungă şi combinată cu tot felul de vagoane de marfă, pe care vă invit s-o vizionaţi aici, începând cu minutul 4:30. 60-1337-9, aşa scria pe plăcuţa locomotivei DA, care era dotată cu fluier şi manevra cu mândrie vagoane spre liniile de triaj ale staţiei CFR Marfă Suceava. La 9:42, voios, ca de obicei, automotorul electric de origine franceză, Z6100, intră în Burdujeni, trenul reprezentând Acceleratul A10857, Iaşi – Vatra Dornei Băi.
Sulzerul 1337 cu multe, multe, multe vagoane de marfa
Garnitura de marfă dă înapoi spre triaj
Detaliu cu locomotiva diesel-electrica DA 1337
Acceleratul A10857, Iaşi - Vatra Dornei Băi, se îndreaptă accelerat spre peronul Gării Suceava Burdujeni
Plecăm spre centrul Sucevei, mândri de ceea ce am surprins în Burdujeni, deja gândindu-ne la o viitoare ieşire în capitala Bucovinei.
O cifa
13:15
Ajunşi în Fălticeni, am fost la cabinetul medical al Colegiului Tehnic „Mihai Băcescu” pentru a face un vaccin contra Hepatitei B. Aici am observat o mini-maşinuţă roşie, care pare că seamănă cu un Fiat 500 – generaţie veche.
Mini-maşinuţa din Fălticeni
15:10
Automotorul Desiro, 96-2040-2, avea să plece spre Dolhasca din Fălticeni în apropierea orei 15:15. M-am bucurat nespus să văd şi o locomotivă Sulzer de manevră printre liniile aproape părăsite ale gării din Fălticeni. Aceasta a fost 60-0723-1, numărul de înmatriculare fiind turnat cu cifre negre pe fond galben. Locomotiva a venit cu 4 vagoane cu cereale pentru a prelua nişte vagoane cu ulei cu tip de cuplă rusească şi vagoane Gbs încărcate cu îngrăşăminte.
Personalul Fălticeni-Dolhasca, înconjurat de verdeaţă şi vagoane cu îngrăşăminte şi cereale… goale
Desiro-ule... pe locuri... fii gata... PLEACA!
Sulzer-ul 723, mergând să adune vagoanele goale din staţia Fălticeni
LDE-ul gălbior, între doi stâlpi de iluminat moderni
Vagoane cu ulei ruseşti
Vagoane goale cu cereale, localizate în Gara Fălticeni
Din punct de vedere FeRoviaR, ziua de 9 aprilie 2008 s-a dovedit a fi răcoroasă, o zi aproape normală de primăvară, dar cu o încărcătură importantă în termeni FeRoviaRi. Am reuşit, alături de fostul coleg de liceu şi actualul coleg de facultate, Ionuţ Ipate, – să fim în mijlocul călătorilor, mecanicilor de locomotivă şi a impiegaţilor de mişcare laolaltă, să observăm şi să admirăm, cu deosebită consideraţie faţă de ceea ce fac, pe acei oameni cu suflet mare. Oameni care lucrează în calea ferată, oameni care, pe lângă familie şi prieteni, trebuie să-şi împartă timpul cu această meserie de aur! Oameni cărora vreau să mă alătur şi eu! _________________ Excursie FeRoviaRă Suceava – Nisipitu -=- TrenoNatură românească
Posted: Wed Jun 10, 2009 3:10 pm Post subject: Re: 9 aprilie 2009 -=- Nu pozaţi trenurile!
mishu88 wrote:
9 aprilie 2008 -=- Nu pozaţi trenurile!
Nu le pozati ca oricum nu o sa mai aveti ce poza in curand
Observa ca pe tabela apar trenuri spre Nisipitu... eu stiam ca sectia aia e inchisa si ,,conservata" (adica s-a dat liber tiganilor la furat). _________________ www.trenuri.uv.ro
Posted: Wed Jun 10, 2009 3:26 pm Post subject: Re: 9 aprilie 2009 -=- Nu pozaţi trenurile!
Dr2005 wrote:
mishu88 wrote:
9 aprilie 2008 -=- Nu pozaţi trenurile!
Nu le pozati ca oricum nu o sa mai aveti ce poza in curand
Observa ca pe tabela apar trenuri spre Nisipitu... eu stiam ca sectia aia e inchisa si ,,conservata" (adica s-a dat liber tiganilor la furat).
Acum văd că, din păcate, nu se mai circulă pe ruta Suceava - Nisipitu... Nu mai există trenul acela cu 2 LDH-uri albastre şi şase vagoane de călători, din care se formau 2 trenuri: unul o lua cu 3 vagoane spre Putna, celălalt mergea cu alte 3 vagoane spre Nisipitu. Am mers pe 2 mai 2008 pe această rută şi peisajele de acolo erau de-a dreptul, pur şi simplu foarte frumoase. Cât de curând sper să termin reportajul cu privire la acea rută. _________________ Excursie FeRoviaRă Suceava – Nisipitu -=- TrenoNatură românească
You cannot post new topics in this forum You cannot reply to topics in this forum You cannot edit your posts in this forum You cannot delete your posts in this forum You cannot vote in polls in this forum
FAQ
Search
Memberlist
Usergroups
Join! (free) 
Profile
Log in to check your private messages
Log in
) 
, deci nici locomotive electrice nu sunt! 
Succes in continuare si tine-i tot asa! Toate cele bune!
.Ce de detalii .Urat timp ai prins.Poate mai faci candva cand o fii un timp mai bun.FELICITARI
