Archive for Forumul Vehiculelor Forumul pasionatilor de trenuri, de masini si de alte vehicule!
 


       Forumul Vehiculelor Forum Index -> Liniile din Romania
cristi CFR

Linia Albeni - Seciuri - Alunu

Cauti ceva si dai peste altceva...

Referitor la statutul liniei Albeni - Seciuri - Alunu si ceva tabliere metalice ce au fost vandute :

Quote:
R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL




D E C I Z I A nr. 2186/2009
Dosar nr. 6153/2/2007





Şedinţa publică de la 10 aprilie 2009





           Asupra recursului de faţă;

           Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

           1. Obiectul cererii.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 august 2007, reclamanta S.A.A.F. S.A. Bucureşti a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 5 din 23 mai 2007 emisă de pârâta A.N.A.F., Direcţia de Control Financiar, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă împotriva procesului verbal de control financiar nr. 5003 din 30 martie 2007 şi împotriva Dispoziţiei nr. 310.502 din 23 mai 2007 solicitând anularea Deciziei nr. 5/2007 şi în parte a Dispoziţiei obligatorii nr. 310.502 din 23 mai 2007.

2. Motivele de fapt şi de drept ale acţiunii.

În motivarea cererii sale reclamanta susţine următoarele:

Cu privire la măsura nr. 1 s-a reţinut în mod nejustificat valoarea de vânzare a tablierelor metalice era de 2.468.400 Euro fără TVA, fără a se avea în vedere următoarele: aceste tabliere au fost declasate şi valorificate în condiţiile în care asupra societăţii comerciale S.A.A.F. SA de către SC T. Braşov SA era instituită o executare judecătorească silită asupra întregului patrimoniu, în vederea stingerii datoriei. Ca urmare, în conformitate cu legislaţia în vigoare, SC S.A.A.F. SA nu putea declanşa procedura de licitaţie referitor la bunurile asupra cărora era instituit sechestrul. La stabilirea valorii acestora s-a avut în vedere declasarea acestor bunuri datorată avansatei lor uzuri fizice şi morale şi, conform obiectului de activitate al societăţii (valorificare active), au fost valorificate cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare. Faţă de toate aceste considerente, valoarea la care au fost vândute prin contractul încheiat cu SC I. SRL este una corectă şi legală.

Cu privire la diferenţa dintre greutatea stabilită in contractul de transport şi greutatea facturată la vânzarea tablierelor, reclamanta susţine că, greutatea de 1469,589 tone reţinută de organul de control se regăseşte în contractele de transport încheiate între C.N.C.F. C.F.R. SA şi SC T. Braşov SA contracte care se află la C.N.C.F. C.F.R. SA şi au fost încheiate şi derulate fără ca SC S.A.A.F. SA să aibă cunoştinţă despre această operaţiune.

De asemenea, SC T. Braşov SA în calitatea sa de creditor şi în baza Convenţiei nr. 115/2004 încheiată între SC S.A.A.F. SA şi SC T. Braşov SA în vederea stingerii datoriei, a fost de acord cu vânzarea respectivelor tabliere metalice către SC I. SRL în contul datoriei societăţii. Cu această ocazie, SC S.A.A.F. SA a procedat la stabilirea greutăţii tablierelor metalice printr-o metodă tehnică de calcul recunoscută de experţi, stabilindu-se greutatea acestora de 1154,5 tone.

În mod eronat, arată reclamanta, organul de control a stabilit că linia de cale ferată „Albeni - Seciuri - Alunu" trebuia să fie înregistrată în evidenţele contabile ca investiţie finalizată, deşi lucrările de investiţie au fost sistate, iar prin transferul în patrimoniul SC S.A.A.F. SA a devenit activ excedentar care putea fi valorificat conform obiectului de activitate al societăţii.

Referitor la măsura 11 se arată că achiziţionarea serviciului de expertiză a fost făcută conform legii, iar organul de control a apreciat în mod abuziv asupra calităţii unei expertize extrajudiciare.

La termenul de judecată de la data de 20 februarie 2008 pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată.

3. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa nr. 1514 din 14 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reţinând următoarele:

- Potrivit prevederilor art. 1 din O.M.L.P.T.L. nr. 2006 din 17 februarie 2002 în vigoare la data valorificării tablierelor metalice „orice achiziţie sau vânzare de produse efectuate de unităţile aflate în subordinea sau sub autoritatea M.L.P.TL, se vor asigura prin bursele de mărfuri", reglementare nerespectată de către conducerea SC S.A.A.F. SA în cazul tablierelor metalice.

Pentru ca SC S.A.A.F. SA să obţină un preţ cât mai bun pentru acele tabliere sau pentru deşeurile rezultate, trebuia să organizeze licitaţie publică, dacă acestea nu au fost vândute prin bursele de mărfuri.

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, modificată şi completată prin O.G. nr. 54/1997, la pct. 23 se prevede: „ La scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe aparţinând agenţilor economici la care statul deţine peste 50% din capitalul social se va urmări valorificarea la maximum a ansamblurilor, subansamblurilor şi a pieselor componente prin executarea unor mijloace fixe noi, ca piese de schimb sau prin vânzare pe bază de licitaţie publică organizată potrivit prevederilor legale".

În H.G. nr. 698/1999 privind Contractele de activitate a C.N. C.F.R. SA pentru perioada 1999-2002, în anexa nr. 3 cuprinzând lista obiectivelor de investiţii cu finanţare de la bugetul de stat pe anul 1999, apare la punctul nr. 9 următorul text: „Linie nouă de cale ferată „Albeni - Seciuri -Alunu" - transferat de la SC S.A.A.F. SA (se preconizează cedarea la C.N.L.O.)". La data intrării în vigoare a H.G. nr. 698 din 26 august 1999 nu s-a identificat un document care să probeze că obiectivul de investiţii a fost efectiv transferat de la C.N. CF C.F.R. SA la SC S.A.A.F. SA.

Terasamentul de cale ferată „Albeni - Seciuri" în lungime de 14,2 km a fost predat de la CN C.F.C.F.R. SA la SC S.A.A.F. SA în baza protocolului nr. 1.1/161 din 11 ianuarie 1999 fără terenul aferent (terenul de sub şină şi cel corespunzător zonei de siguranţă) şi fără a se stabili regimul juridic al tunelelor, viaductelor, podurilor, podeţelor, pasajelor şi altor lucrări de pe acel tronson de cale ferată care reprezintă bunuri ce fac parte din domeniul public al statului.

Cu adresa nr. 41/CO/1823 din 11 august 2005, Direcţia Generală Infrastructură şi Transport Feroviar din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului a sesizat SC S.A.A.F. SA asupra faptului că „Linia de cale ferată Albeni - Calnic - Seciuri este o secţie de circulaţie a reţelei feroviare din România şi în conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 12/1998, republicată, privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea SN C.F.R., face parte din infrastructura feroviară publică. Acest lucru reiese foarte clar din prevederile Anexei 3 la H.G. nr. 27/2004, pentru aprobarea condiţiilor de închiriere de către CN C.F.C.F.R. SA a unor părţi din infrastructura feroviară neinteroperabilă, precum şi de gestionare a acestora, în care linia Albeni - Seciuri este nominalizată la poziţia 12.

Prin aceeaşi adresă se atrage atenţia conducerii SC S.A.A.F. SA şi CN C.F.C.F.R. SA asupra prevederilor Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în sensul respectării cadrului legal în ceea ce priveşte vânzarea prin licitaţie a Liniei de cale ferată Albeni - Calnic -Seciuri, invocând prevederile art. 11.

Faţă de aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că măsura nr. 1 dispusă de către organul de control este legală.

- În ceea ce priveşte diferenţa de greutate a tablierelor, prima instanţă a reţinut că reclamanta la data vânzării acestora nu a avut în vedere stabilirea greutăţii acestora pe baza datelor existente în evidenţele CN C.F.C.F.R. S.A. şi nici nu a efectuat cântărirea acestora în vederea vânzării, neexistând note de cântar pentru toată marfa. Aceste tabliere, deşi aveau valori foarte mari, nu au fost date în gestiune unei persoane şi nu li s-a asigurat paza conform prevederilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor şi valorilor.

Cu privire la susţinerile reclamantei, în sensul că greutatea reţinută de organele de control se regăseşte în contractele între CN C.F.C.F.R. SA şi SC T. SA, contracte despre care aceasta nu a avut cunoştinţă, instanţa de fond a apreciat că nu pot fi reţinute, întrucât nu s-a făcut dovada contrară celor menţionate de către fabricantul celor 58 de tabliere, SC M. SA, greutatea atestată de către fabricant fiind cea din contractele la care se face referire.

- Măsura nr. 3 dispusă de organele de control este, de asemenea, legală, în aprecierea primei instanţe, întrucât linia de cale ferată şi-a păstrat caracterul de investiţie ce trebuia înregistrată ca atare. De asemenea, intimata a constatat în mod corect că datoria către SC T. SA stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost înregistrată tardiv, după un an şi 10 luni, conducând în mod evident, contrar susţinerilor reclamantei, la denaturarea situaţiilor financiare pentru anul în care trebuia efectuată înregistrarea.

- Nici susţinerile reclamantei cu privire la nelegalitatea măsurii nr. 11 nu au fost reţinute de prima instanţă, întrucât organul de control cât şi intimata care a analizat contestaţia formulată nu au făcut aprecieri asupra calităţii raportului de expertiză ci, doar s-a stabilit, raportat la constatările anterioare cu privire la lipsa înregistrărilor în evidenţa contabilă, că lucrarea de specialitate nu putea ajunge la concluzii corecte pe baza documentelor contabile incomplete furnizate de către reclamantă.

În concret, nu s-au pus la dispoziţia expertului documentele contabile din care rezultă sumele achitate de către reclamantă prin SC I. SRL Braşov, fiind stabilită în mod eronat datoria către SC T. SA Braşov la data de 15 martie 2007.

- Concluziile formulate la punctul 12 din procesul verbal de control referitoare la împrejurarea că bunurile executate silit au fost valorificate sub valoarea din evidenţele contabile datorită conduitei reclamantei în cadrul procedurii de executare silită nu au fost combătute de către reclamantă prin nici un mijloc de probă.

Reclamanta nu contestă împrejurările reţinute în actul de control cu privire la neepuizarea căilor de atac în cadrul procedurii de executare silită, ci contestă doar concluziile organului de control pe marginea acestor constatări.

Fată de aceste considerente, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că actele administrative fiscale contestate sunt legale şi temeinice şi, pe cale de consecinţă, reţinând că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată.

4. Calea de atac exercitată.

Împotriva acesteia sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta SA A.F. SA.

În motivele de recurs se apreciază că instanţa s-a limitat la preluarea argumentelor formulate de D.C.F.A.N.A.F. fără a analiza şi argumentele invocate de reclamantă.

Este criticată soluţia instanţe ide fond pentru că:

I. Referitor la măsura nr. 1 din procesul verbal de constatare, deşi instanţa de fond a reţinut că reclamanta era obligată să realizeze vânzarea tablierelor prin bursele de mărfuri, se arată că Ordinul MLPTL nr. 2006 din 17 februarie 2002 nu poate fi aplicat pentru că vânzarea tablierelor s-a efectuat în procedura executării silite iniţiată de SC T. SA Braşov, în baza sentinţei nr. 198/2001 a Tribunalului Vâlcea.

- S-a apreciat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că textul legal aplicabil pentru valorificarea tablierelor ar fi pct.23 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 14/1994 pentru că tablierele nu reprezintă mijloace fixe pentru a atrage procedura licitaţiei pentru o eventuală valorificare.

- În mod greşit instanţa de fond a arătat că nu s-a identificat un document care să probeze că obiectivul de investiţii a fost transferat pentru că transferul s-a produs ca urmare a rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei nr. 198/C/2001 a Tribunalului Vâlcea care a produs efecte în acest sens.

- Argumentul că terasamentul căii ferate Albeni- Seciuri a fost predat de la CN C.F.C.F.R. SA la SC S.A.A.F. SA în baza protocolului nr. 11.161 din 11 ianuarie 1999 este un argument exterior cauzei, temeiul juridic constituindu-l sentinţa nr. 198/C/2001.

- A fost invocată adresa nr. 41/CO/1823 din 11 august 2005 a Direcţiei Generale Infrastructură şi Transport Feroviar din cadrul Ministerului Transporturilor deşi aceasta nu era ştampilată şi nici semnată, iar SC S.A.A.F. SA nu a deţinut bunuri aparţinând domeniului public ci numai privat al statului.

- Este criticată şi respingerea acţiunii în raport de diferenţa dintre greutatea tablierelor din staţia Berbeşti vândute de societatea şi greutatea regăsită în adresele emise de fabricantul lor, pentru că acestea au fost depozitate de CN C.F.C.F.R. SA fără a fi predate recurentei, iar aceasta a procedat la stabilirea greutăţii tablierelor metalice printr-o metodă tehnică de calcul exactă.

II. Referitor la măsura nr. 3 din procesul-verbal de constatare în care s-a dispus înregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii recurente ca investiţie nefinalizată şi înregistrarea corectă în evidenţele contabile a datoriei către SC T. SA Braşov este criticată soluţia instanţei de fond pentru că:

- odată cu sistarea lucrărilor de investiţii acest obiectiv şi-a pierdut calitatea de investiţie în curs iar prin transferul în patrimoniul SC S.A.A.F. SA a devenit activ excedentar care putea fi valorificat în conformitate cu obiectul de activitate al societăţii şi cu prevederile legale.

- referitor la modul de înregistrare a sumei de 133.821.463.359 ROL în contul datoriei către SC T. SA Braşov se apreciază că s-a făcut după atacarea sentinţei nr. 198/C/2001 pronunţată de Tribunalul Vâlcea cu căile ordinare şi extraordinare de atac şi a fost înregistrată ca şi cheltuială nedeductibilă fiscal, conform declaraţiei de impozit pe profit a anului 2003.

III. Referitor la măsura nr. 11 din procesul verbal de constatare prin care s-a dispus analizarea motivelor care au determinat întocmirea raportului de expertiză contabilă extrajudiciară la 22 septembrie 2006 de către expertul Nica Dumitru pe baza unor documente incomplete şi stabilirea persoanelor care i-au furnizat aceste documente şi recuperarea cheltuielilor realizate pentru această lucrare de la persoanele care au recepţionat lucrarea este criticată soluţia instanţei de fond pentru că raportul de expertiză a fost întocmit la 22 septembrie 2006, iar sumele achitate de S.A.A.F. SA prin SC I. SA Braşov către SC T. SA Braşov au făcut obiectul convenţiei tripartite abia la 21 octombrie 2006.

IV. Referitor la măsura nr. 12 din procesul verbal de control în care se reţine că SC S.A.A.F. S.A. nu a participat la toate acţiunile de executarea silită, nefolosindu-se de drepturile prevăzute în Codul de procedură civilă şi nu a analizat rapoartele de expertiză întocmite de experţi autorizaţi pentru Birourile de Executori Judecătoreşti, se critică soluţia instanţei de fond pentru că:

- recurenta a uzat de toate mijloacele, acţiunile şi căile de atac prevăzute de procedura civilă, a formulat zeci de contestaţii la executare pentru fiecare act de executare.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

           A.N.A.F. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.

           5. Soluţia instanţei de recurs.

           După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente.

           În urma controlului efectuat de A.N.A.F. la SC S.A.A.F. SA Bucureşti s-a întocmit un proces verbal de control financiar care a fost contestat dar prin Decizia nr. 5 din 23 mai 2007 a D.C.F.A.N.A.F. a fost respinsă contestaţia.

           Instanţa de fond a respins contestaţia formulată de SC S.A.A.F. SA Bucureşti împotriva actelor de control financiar întocmite şi a deciziilor.

           Soluţia adoptată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi nu pot fi reţinute susţinerile recurentei.

           I. Referitor la măsura nr. 1 din procesul verbal, soluţia instanţei d fond este legală şi temeinică pentru că potrivit art. 1 din O.M.T.L.P.L. nr. 2006 din 17 februarie 2002 reclamanta era obligată să realizeze vânzarea tablierelor prin bursele de mărfuri şi nu pot fi reţinute susţinerile recurentei că vânzarea s-a făcut în procedura executării silite iniţiată de SC T. SA Braşov.

           - Oricum, chiar dacă aceste bunuri nu s-au vândut până în anul 2002, când a intrat în vigoare Ordinul nr. 2006/2002, atunci trebuiau aplicate prevederile pct. 23 alin. ultim din H.G. nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 şi vândute la licitaţie publică.

           Executarea silită în baza sentinţei nr. 198/2001 a Tribunalului Vâlcea a început în anii 2003-2004 iar până la această dată se puteau vinde aceste tabliere prin licitaţie publică.

           - Chiar dacă aceste tabliere sunt componente ale mijloacelor fixe, chiar textul din pct. 23 alin. ultim din H.G. nr. 909/1997 face referire la „ansambluri, subansambluri şi a pieselor componente” a mijloacelor fixe care vor fi vândute pe bază de licitaţie publică organizată potrivit prevederilor legale.

           - Nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentei că transferul obiectivului de investiţii de la CN C.F.C.F.R. SA şi SC S.A.A.F. SA s-a produs ca urmare a rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei nr. 198/C/2001 a Tribunalului Vâlcea pentru că predarea s-a făcut potrivit Protocolului încheiat la 11 ianuarie 1999, iar recurenta a avut calitatea de pârât în dosarul soluţionat prin sentinţa nr. 198/2001.

           - Cum linia de cale ferată Albeni –Alunu face parte din infrastructura feroviară, potrivit, potrivit Legii nr. 213/1998 aceasta aparţine domeniului public al statului, astfel că nu pot fi reţinute susţinerile recurentei nici sub acest aspect.

           - Referitor la diferenţa dintre greutatea tablierelor din staţia Berbeşti susţinerile recurentei sunt nefondate deoarece chiar aceasta recunoaşte că C.N. C.F.R. SA le-a depozitat, le-a transportat dar nu s-a făcut predarea-primirea lor, nu au fost păzite, astfel că recurenta trebuie să justifice diferenţa dintre cantitatea transportată (1.469,589 tone) şi cea stabilită de recurentă (1.154,5 tone).

           II. Referitor la măsura nr. 3 prin care s-a dispus înregistrarea în evidenţele contabile ale recurentei ca investiţie nefinalizată şi înregistrarea corectă a datoriei recurentei către SC T. SA Braşov susţinerile din recurs sunt nefondate.

           - Chiar dacă au fost sistate lucrările de investiţii, există un protocol de predare a tronsonului către SC S.A.A.F. SA care nu a fost evidenţiat în contabilitatea societăţii comerciale.

           -Deşi se susţine că datoria către SC T. SA a fost înregistrată corect, organele de control financiar au stabilit, în mod legal, că această înregistrare s-a făcut greşit pentru că la 31 decembrie 2003 a fost înregistrată suma de 133.821.461.000 ROL deci nu aceasta era suma cuprinsă în titlul executoriu iniţial şi la această valoare s-a ajuns abia în urma reevaluării, la data de 7 aprilie 2004, în dosarul de executare nr. 2001/2004. De fapt la 31 decembrie 2003 trebuia înregistrată numai suma de 85.086.830.122 ROL, iar diferenţele numai în luna aprilie 2004, în acest fel s-au denaturat situaţiile financiare ale SC S.A.A.F. SA.

           III. Referitor la măsura nr. 11 în care s-a dispus analizarea motivelor pentru care s-a întocmit expertiza extrajudiciară de către expertul N.D. soluţia pronunţată este legală şi temeinică.

           - Nu prezintă relevanţă când au fost plătite sumele către SC I. SA Braşov ci faptul că expertiza a fost efectuată fără a-i fi puse la dispoziţie documentele contabile complete.

           IV. Referitor la pct. 12 din procesul verbal de control financiar în care se afirmă că SC S.A.A.F. SA nu a participat la toate acţiunile de executare silită, nefolosindu-se de drepturile prevăzute de lege, nu a analizat rapoartele de expertiză întocmite în cauză, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.

           Susţinerile recurentei sunt contrazise de chiar actele aflate la dosar, pentru că în sentinţa civilă nr. 198/C din 1 martie 2001 a Tribunalului Vâlcea, chiar instanţa a precizat faptul că „pârâta nu s-a apărat pe calea prescripţiei prezentei acţiuni” şi că există „o recunoaştere a datoriei făcută de pârâtă prin actul de la fila 32”.

           Chiar dacă la dosar au fost depuse înscrisuri privind contestaţii le executare, au existat situaţii în care au fost vândute, în cadrul executării silite, bunuri care au fost subevaluate (la 28 februarie 2007 au fost vândute pin executare silită vagoane cu un preţ de 1.322 Euro, fără TVA), nu s-a verificat dacă expertizele au fost întocmite corect, nu s-au făcut obiecţiuni la aceste expertize.

           Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.





PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E





Respinge recursul declarat de reclamanta S.A.A.F. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1514 din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

           Irevocabilă.

           Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2009.

       Forumul Vehiculelor Forum Index -> Liniile din Romania
Page 1 of 1
Create your own free forum | Buy a domain to use with your forum
SITE-UL FORUMULUI VEHICULELOR