Posted: Sat Nov 07, 2009 8:52 pm Post subject: 28 aprilie 2008 -=- Un Paşti FeRoviaR
28 aprilie 2008 -=- Un Paşti FeRoviaR
Dedicat tuturor FeRoviaRilor care îşi sacrifică Paştele, Crăciunul, Anul Nou şi conduc roata cu aripi spre destinaţie
Primăvara, se ştie, înverzeşte chiar şi iarba din preajma gărilor, apelor, pădurilor. Ei bine, aşa cum am mai văzut şi în zilele de 17 şi 18 aprilie, Gara Suceava Burdujeni îşi etalează din nou cărămiziul devenit celebru în peisajul burdujănean. S-a nimerit ca în această zi de Paşte să fiu în Suceava şi să mai surprind câteva momente alături de liniile ferate sucevene.
Rugat să însoţesc spre Fălticeni o cunoştinţă de la trenul Rapid 651, Bucureşti Nord – Suceava Nord, am ajuns (mult) mai devreme în peisajul FeRoviaR sucevean decât ora sosirii trenului bucureştean. După ce am servit masa copioasă cu familia şi am fost în vizită la Manolea la… bunicii mei, m-am pornit după-amiază spre capitala Bucovinei.
Gara Burdujeni
17:20
A fost cam pustiu pe drumul European 85 (Fălticeni - Suceava), mi-era şi teamă că nu voi găsi maşină de întors (deoarece Trenul Rapid 651 ajunge abia pe la 20:30 în Suceava). În cele din urmă, am prins pe cineva care a mers exact până în Burdujeni, ajungând astfel la o oră tocmai bună pentru niscaiva mişcări de roţi grăbite.
Ajuns la podul rutier ce traversează Magistrala 500, am zărit o locomotivă diesel-hidraulică pe cocoaşa de triere. Nu cunosc motivul pentru care ea se afla acolo. Fiind zi festivă (aceste zile festive sunt bine plătite şi mi se pare corect, având în vedere că răpesc membrii din familiile care celebrează diferite sărbători religioase), nu cred că era pregătită pentru a prelua un tren de marfă.
Pod rutier peste Magistrala 500
LDE pe cocoaşă de triere
După ce am păşit peste peronul secundar al Gării Suceava Burdujeni, am făcut cunoştinţă cu un căţelandru care umbla cu limba scoasă, probabil bucuros pentru alimentele pe care le-ar fi gustat în timpul acestei sărbători frumoase.
Vedere spre nord de pe peronul secundar al Sucevei
Un câine drăguţ, pasionat, şi el, de FeRoviaRe
17:30
Călcând cu grijă printre traverse şi cupoane de cale ferată, am ajuns la peronul Gării Burdujeni. În depărtare, văd că se apropie o garnitură de Personal pe linia 1. Era Trenul Personal P5623, Suceava – Putna. Acesta va pleca de pe linia 1 la 18:09, având la frunte pe locomotiva LDH 89-0068-0.
Trenul de Putna garează în Burdujeni pe linia 1
Locomotiva unui tren personal, dotată cu încălzire electrică
17:40
Pe peronul liniei 2 avea să sosească Trenul Rapid 755 Bucureşti Nord – Suceava Nord, pe peron fiind deja o familie care îşi aştepta neamurile venite din sudul ţării. Acest tren a fost tras de locomotiva electrică 41-0769-4. Printre pasagerii acestui tren se afla şi un străin care a cerut explicaţii domnului conductor de tren. Plăcut surprins, am observat că domnul cu caschetă a reuşit să lămurească englezeşte problema de orientare străinului.
Mami, vine trenul!
Locomotiva Trenului Rapid Bucureşti – Suceava
Străin cerând explicaţii şefului de tren
Trenul Rapid a ajuns în gară la 17:38 şi a plecat spre Suceava Nord la 17:41. Acesta a fost compus din 5 vagoane, având o compunere după cum urmează: Locomotivă --- B (20-76) --- B (20-76) --- A (19-76) --- B (20-76) --- B (20-76) --- B (20-76). Unul dintre momentele „cheie” ale excursiei FeRoviaRe a fost atunci când am surprins cele câteva zeci de secunde în care mecanicul de pe EA1-769 stătea de vorbă cu „train engineer”-ul de pe LDH 68. Mecanicii, şi nu numai ei, sunt oameni care pleacă de acasă, de la familiile lor să tragă trenuri de-a lungul şi de-a latul ţării. Unii spun că le convine munca în zilele festive, pentru că eşti plătit bine. În trecut, desigur, însă acum lucrurile stau cu totul şi cu totul diferit. Realitatea – o vedeţi şi voi în media, în realitate, pe forumuri…
Mecanici discutând despre una şi alta
17:50
Pe linia 4, dincolo de bunătăţile aduse de bucureşteni, staţiona LDE 60-1236-3. Din nou, motivul staţionării acestei locomotive nu îl cunoşteam. Aşa că am încadrat-o în umila diafragmă a obiectivului şi am aşteptat sosirea următorului tren.
6 osii cu 6 motoare si 2100 cai putere = LDE 1236
La 17:58 soseşte în staţie pe linia 2 Trenul Personal 5507, Paşcani – Suceava Nord. Sunt rare locomotivele care mai ţin pe bot stema osiei zburătoare, iar una dintre ele a sosit cu trenul P5507: 41-0755-3. Cealaltă locomotivă a fost 40-0824-9, ea fiind şefă de trib la acest tren interjudeţean. Compunerea vagoanelor a arătat cam aşa: EA 824 --- EA1-755 --- B(20-47) --- B(20-57) --- B(26-26) --- B(20-57) --- B(20-57). Ambele locomotive au sosit cu pantografele ridicate, iar ştergătorul primei locomotive se balansa grăbit să înlăture ploaia binecuvântată de Paşti. Trenul pleacă spre destinaţia finală – Suceava Iţcani - la 18:02, când pe linia 1 motorul locomotivei începea să producă lucru mecanic… neconsumat.
EA 824 cu Personalul Paşcani - Suceava Iţcani
EA1-755, locomotiva electrică cu roata zburătoare în frunte
Două doamne electrice, una cu gene şi cealaltă fără
18:00
Puţine gări din România se ridică la înălţimea, grandiozitatea şi la aşezarea strategică pe care gara din Suceava Burdujeni se poate lăuda. Ploaia spală murdăria din aer şi de pe suprafaţa gării, astfel că fotografia cu „Capra cu trei iezi”, sau, mai bine-zis, Trenul Personal P5623, Suceava – Putna, a ieşit cam neclară.. Acesta avea să plece la 18:09 spre localitatea unde se află Mănăstirea unde a fost îngropat Ştefan cel Mare. Cele 3 vagoane albastre trec prin Dorneşti, Rădăuţi, Gura Putnei şi se opresc, în cele din urmă, la Putna.
Capra cu cei trei iezi pleacă spre locul de baştină
LDH-uri, una albastră care pleacă, alta portocalie care îngheaţă sub trecerea timpului
18:10
După ce am stat printre liniile 5, 6 sau 7 să urmăresc plecarea trenului de Putna, am revenit pe peronul gării pentru a ura bun-venit călătorilor din Cacica, respectiv Vatra Dornei Băi, care urmau să vină cu trenurile în Suceava. Rama electrică 58-1005-6, reprezentând Trenul Personal 5736, soseşte la 18:13 pe linia 1 şi îşi lasă copiii, părinţii şi bunicii veniţi din localitatea vestită cu mina de sare.
Un colos maiestuos cu pretenţie de monument istoric
Fotografie FeRoviaRă de pe peronul gării
Rama electrică traversează linii şi va ajunge pe linia 1
Trenul Personal Cacica – Suceava intră în gară
18:20
Pentru a nu perturba traficul sau călătorii care au de tranzitat prin gară spre / de la trenurile româneşti, rama electrică 1005 înaintează pe linia 1 şi ajunge în poziţia prezentată în fotografia de mai jos. De asemenea, aşa cum v-am rugat în povestirile precedente (Vă mulţumesc pentru răspunsuri!), sunt curios ce vrea să însemne sau, mai bine zis, ce lucrări a suferit calea ferată în imaginea de mai jos.
Rama electrică înfruntă frica de ploaie şi merge spre capătul peronului
Natura îmbibată în creozotul ferat
18:30
Trenul Rapid 858, Vatra Dornei Băi – Iaşi soseşte în Burdujeni cu 5 minute mai devreme (18:29) şi pleacă la 18:36 spre capitala Moldovei. Am surprins automotorul 1003 în filmul de aici http://www.youtube.com/watch?v=YXZiJR5UUtE , însă am fost şi eu surprins mai apoi de o goarnă care m-a speriat serios. În gară, pasagerii aşteptau trenul rapid către Iaşi, în timp ce stopurile roşii ale ramelor electrice luminau pe o distanţă de sute de metri prezenţa acestora în Burdujeni.
Rama electrică 1003, în serviciu între Vatra Dornei şi Iaşi
Vehicule FeRoviaRe franceze, surclasate de un Sulzer clasic românesc
18:40
După ce am lăsat clădirea portocalie să primească şi să aştepte călători într-o zi de Paşti, am luat-o pe submagistrala M502, pentru a ajunge la Gara Suceava Vest - Şcheia. În drum spre acest obiectiv, am trecut de podul peste râul Suceava. Dar nu înainte de a ajunge acolo, am auzit treacătul unui tren de seară, şi anume Personalul 5508, Suceava Nord – Iaşi, care avea să ajungă în Burdujeni la linia 2 la 18:48. A plecat spre Iaşi la 18:50 cu o garnitură de 5 vagoane, aceeaşi cu care a venit şi Trenul Personal 5507.
Trenul Personal interjudeţean, Suceava Nord - Paşcani
După ce am salutat, în gând, Trenul Personal 5507, am continuat să merg pe M502, având în stânga o fabrică cu multe turnuri de înălţimi mici, iar în dreapta cartierul Iţcani. Tot pe aici se află intersecţia de bretele (Iţcani şi Burdujeni) cu unica linie care duce din Suceava spre Vatra Dornei, Cluj-Napoca, Timişoara. Imediat după intersecţie, începe podul peste râul învolburat al Sucevei.
Tot înainte, spre… Timişoara Nord
În stânga, o fabrică, iar în dreapta, o fabrică… de energie
Intersecţie de bretele
18:50
Pe aici am trecut şi pe 22 martie 2008 http://my.opera.com/mishu88/blog/...e-printre-liniile-magistralei-500 , astfel că puteţi face diferenţa dintre cum era în martie, şi cum a fost în aprilie. Explozia naturii afectează puternic culorile prezente în lume, astfel că verdele devine rege în peisaj. După ce am trecut de macazul care decide Nord (Iţcani) sau Sud (Burdujeni), am ajuns pe podul feroviar cu cele două pile de susţinere montate în adâncimea râului. Învăţ la facultate despre Rezistenţa Materialelor şi abia aştept ca la vară să mă întorc acasă să îi calculez capacitatea maximă de încărcare.
Podul puternic peste râul învolburat al Sucevei
Pile de susţinere ale podului
19:00
Depăşind podul, am ajuns la prima curbă la dreapta de pe M502. Aici viteza maximă între Suceava/Suceava Nord şi Suceava Vest este de 70 km/h. Terenul era ud, ploaia era în toi, însă tot mergeam şi mergeam, dorind să ajung, iniţial, la Suceava Vest. Până la ora 20:30, când avea să sosească trenul din Bucureşti, timpul era de partea mea în călătoria ce voiam s-o fac.
Curbă la dreapta pe M502 şi 40 km/h limitare de viteză
Înclinare necesară pentru rezistenţa la forţa centrifugă
19:10
Pe la 19:16 trece prin dreptul meu Trenul Accelerat 1834, Timişoara Nord – Iaşi. El va fi ajuns în Burdujeni la 19:19 şi va ajunge pe seară în Iaşi. Trenul era tras de locomotiva 40-0855-3, vagoanele-i din urmă fiind în număr de 8, având următoarea compunere: L --- B(20-54) --- B(20-54) --- B(20-54) --- A(19-55) --- B(20-54) --- B(20-54) --- B(20-54) --- A (pus suplimentar). Având grijă să nu mă intersectez cu pala uriaşa de vânt care avea de gând să aplice legile fizicii pe mine, m-am dat la o parte şi am primit cu drag claxoanele domnului mecanic.
Linie dreaptă spre Suceava Vest
EA 855 cu Acceleratul Timişoara Nord – Iaşi
Trenul inter-regional, Timişoara Nord – Iaşi
19:20
Înaintând şi ceasul, înaintând şi eu, am ajuns la podul feroviar de peste şoseaua de centură a Sucevei. În dreapta aveam o zonă în care companii care mai de care şi-au făcut depozite şi centre comerciale. Deşi colorate, siglele firmelor pur şi simplu nu pot să facă faţă schimbărilor de nuanţă survenite asupra ierbii.
Podul FeRoviaR peste şoseaua de centură a Sucevei
Zona Iţcani
Albastru care încearcă să facă faţă vestitului verde de primăvară
19:30
După ce am întâlnit o potecuţă care mergea paralel cu calea ferată, am adoptat oferta ei în ceea ce priveşte siguranţa circulaţiei. Spun asta deoarece urma să fie o curbă la stânga care nu îmi oferea o vizibilitate foarte primitoare. Deşi m-am făcut verde de ud pe papuci, ciorapi şi blugi (iar site-urile tabloide gen click.ro îmi iau pozele şi le publică la articole gen: „accident pe calea ferată” sau „trenurile CFR întârzie x ore”), eram bucuros că mă aflu în mijlocul naturii. Oricând putea veni un tren, oricând puteam să tresalt la vreun semnal acustic precaut.
O casă primitoare numită codru, o culoare voioasă numita primăvară
Semnal în curbă, cheia vizibilităţii eficiente la CFR
19:40
Apropiindu-se ora 20, m-am oprit în curba prezentată mai jos (kilometrul 2) şi am ascultat plângerile şinei ferate. La nici câteva minute de la popas, cu al său motor silenţios, trece Trenul Personal 5723, Suceava Nord – Câmpulung Moldovenesc. Aceasta a fost momentul pe care l-am aşteptat, astfel că după ce becurile roşii ale ramei Z6100 şi-au semnat dispariţia după orizont, am făcut cale întoarsă spre Burdujeni. Voi lăsa imaginile să vorbească în continuare.
O zonă rustică ce se traduce a fi comuna Şcheia
Rama electrică pentru Câmpulung, în trecere pe lângă Şcheia
Coborâm pentru 600 de metri
19:50
Seara de Paşti se aşterne fără probleme peste traverse
Zeci de megapascali, datori să susţină structuri gigantice
Semnal repetitor de intrare în gară
Linie rar folosită contra unui semnal galben
Intersecţie dintre fluier, limitare de 40km/h şi Magistrala 500
20:10
Drumul de întoarcere, puţin cam anevoios după câteva ore de umblat prin natură, ajunge aproape de sfârşit. După ce am făcut cruce cu Magistrala 500, am mers de-a lungul liniei 1 pentru a ajunge la gară. Mi-a atras atenţia macazul de intrare în Revizia de Vagoane Suceava, din care lucea o luminiţă ce indica direcţia de acces în revizie.
Lumina arde, semn că Suceava aşteaptă şi trimite trenuri în ţară
Melc, melc codobelc
20:20
Trenul Personal 5737, Suceava – Cacica se află garat în staţie la linia 1 şi va fi plecat spre Cacica la 20:40. Până a mă apropia de gară, soseşte neîntârziat Rapidul 651, Bucureşti Nord – Suceava Nord, acesta fiind şi termenul meu de staţionare pe tărâmuri bucovinene.
There’s no ghost train in our railstation
Trenuri grăbite, de final
Acestea fiind spuse, îmi exprim respectul pentru toţi acei oameni care lucrează „la trenuri”, ştiu ei câţi şi care sunt şi ce sacrificii depun pentru ca un copil să ajungă acasă la părinţii lui, pentru ca un soţ să se întoarcă de sărbători la familie, pentru ca o soţie de la ţară să vină acasă cu cumpărăturile din oraş, pentru ca un îndrăgostit să-şi aştepte îndrăgostita pe aceleaşi linii ferate care i-au şi despărţit, pentru ca un pasionat FeRoviaR să se hrănească cu niscaiva sunete, cu niscaiva imagini, cu niscaiva sentimente curate şi legate - cu şurub şi piuliţă, cu eclise şi tirfoane - de calea ferată românească!
Posted: Thu Nov 19, 2009 9:52 am Post subject: 30 aprilie 2008 -=- Excursie FeRoviaRă Suceava-Mold
30 aprilie 2008 -=- Un automotor Malaxa ajunge în Gara Moldoviţa
După Paşte, elevii iau vacanţă şi merg la bunici, acasă la părinţi sau la rudele cele mai dragi. Şcolar fiind în clasa a XII-a, am beneficiat de vacanţă şi am plecat cu aparatul foto în buzunar spre Moldoviţa. Traseul pe care l-am urmat a fost Suceava (Burdujeni) – Suceava Vest – Gura Humorului – Vama – Moldoviţa şi a durat 2 ore şi 20 de minute. Am traversat dealurile Sucevei, dealul Ciungilor, am trecut prin depresiunea Gura Humorului, peste râul Suha şi am ajuns în Moldoviţa, localitate situată între Obcina Mare şi Obcina Feredeului.
Submagistrala 514, Vama – Moldoviţa, a făcut parte din Căile Ferate Bucovinene. A fost construita de firma
austriacă Louis-Ortlieb&Co din Munchen. Linia porneşte de la Vama (situată la o altitudine de 533 m) şi urcă de-a lungul Văii Moldoviţei pe o distanţă de 20 de km, ajungând la Moldoviţa (645 m altitudine).
Calea ferată a fost folosită începând cu 1 august 1889 pe traseul Vama - Dragoşa, iar mai apoi pe traseul Vama - Dragoşa - Vatra Moldoviţei - Moldoviţa, după 15 august 1889. Iniţial, scopul construirii a fost transportul de masă lemnoasă din pădurile bogate ale Bucovinei, ulterior obţinându-se permisiunea traficului de călători. Astfel, în 1904 se înfiinţează haltele de călători de la Dragoşa, Vatra Moldoviţei şi Moldoviţa. Până în 1908 vor fi înfiinţate şi haltele de la Frumoasa şi Valea Stânei. Dintre caracteristicile tehnice ale liniei amintim declivitatea maximă de 25 mm/m, raza de curbură minimă fiind de 150 de m.
Automotor diesel în Gara Moldoviţa
12 km depărtare de Vama în direcţia Vatra Dornei se află staţia Câmpulung Est, care a fost înfiinţat pe 1 mai 1888. Acest punct va fi oferit staţionarea, alimentarea, întreţinerea şi repararea locomotivelor folosite pentru tractarea trenurilor dintre Dărmăneşti şi Câmpulung Est. Apariţia primei locomotive diesel la Câmpulung a avut loc în 1973, până în acest an folosindu-se, exclusiv, tracţiune cu locomotive cu abur.
În 1999 s-a sărbătorit, cu mare pompă, 110 ani de la înfiinţarea liniei Vama – Moldoviţa. Pentru mai multe informaţii despre acest eveniment, vă invit să citiţi un articol din presa vremii.
Revenind la ziua de 30 aprilie 2008, pot spune că a fost o zi frumoasă, cu mult, foarte mult iz de cale ferată şi am avut parte de peisaje specifice Bucovinei: munţi, văi, râuri şi pârâiaşe, oameni calzi şi… trenuri!
8:20
Am plecat de acasă destul de târziu şi în grabă, astfel că am ajuns la trenul meu la limita bunului simţ (10 minute înainte de plecarea sa). Mi-am luat bilet la Trenul Personal 5721, Suceava – Câmpulung Moldovenesc, urmând ca la Vama să schimb cu Personalul 12.269, Vama – Moldoviţa. Cel mai mare ghinion al acestei zile a fost acela că am pornit doar cu 2 baterii, perechea cealaltă uitând-o, naiv, acasă.
În acelaşi timp cu trecerea cu maxi-taxi pe podul rutier peste Magistrala Feroviară 500, soseşte şi Trenul Accelerat 1851, Mangalia – Suceava Nord. După ce mi-am cumpărat bilet la tren, în gară am prins plecarea spre Suceava Nord (Iţcani) a trenului venit de la Mangalia.
Sosirea Trenului Accelerat, Mangalia - Suceava Nord
Plecarea trenului accelerat spre Iţcani
8:30
În gară, la această oră, staţionează două trenuri: o ramă electrică Z6100 care pleacă de la linia 1 spre Cacica şi altă ramă care pleacă de pe linia 3 spre Câmpulung Moldovenesc. Zăpăcit, ca şi mulţi alţi turişti care nu ştiau ce destinaţie are fiecare tren, am urcat în rama de pe linia 3. Aş fi propus ca trenurile să fie mai distanţate unul faţă de celălalt, în sensul că trenul de Cacica să fie „parcat” mai aproape de capătul din dreapta a peronului, iar cel spre Câmpulung să fie spre stânga. Ar fi bine, de asemenea, ca cei de la CFR Călători să monteze pancarte unde să scrie destinaţia pe parbrizul ramelor electrice.
Rama electrica Z6100 nr. 7 se pregăteşte de plecare spre Câmpulung Moldovenesc
Design francez pe pământ... latin
Rama nr. 1005 pentru trenul personal de Cacica
Înainte de plecare, am observat, în spatele ramei de Câmpulung Moldovenesc, o maşină ciudată, dar care este foarte scumpă şi este deosebit de necesară infrastructurii FeRoviaRe. Utilajul se numeşte COLMAR T4300FS şi vă voi împărtăşi câteva dintre caracteristicile sale. Maşinăria cântăreşte 20 de tone şi are o forţă de ridicare de 5.000 daN la o înălţime de 7 m. Motorul este de tip Diesel Deutz cu o putere de 79 de kW / 2.300 rpm şi atinge o viteză maximă de 25 km/h. Pentru mai multe detalii despre acest utilaj, accesaţi aici.
Utilaj de întreţinere a căii ferate
Plecare din Gara Burdujeni
8:40
Am parcurs câteva minute pe submagistrala 502, Suceava – Ilva Mică şi am ajuns în staţia Suceava Vest. Îmi aminteam că pe aici am trecut de multe ori, însă la nivelul unui pedestraş. Peisajul era în predominanţă verde, dar îmi părea rău că nu puteam să respir aerul curat de afară, deocamdată. Şi spun deocamdată deoarece mai târziu aveam să-mi dau seama că geamurile ramei electrice se pot culisa pentru deschiderea geamului. Astfel, ajungând aici, am prins un mărfar scurt şi mixt (cisterne, vagoane acoperite şi platforme). Era tras de EA 610 şi avea să se îndrepte spre Triajul Suceava.
Gara din Suceava Vest
Locomotiva electrică CFR Marfă 40-0610-2
8:50
La 8:54, trenul ajunge la Stroieşti. Pe durata călătoriei, am stat foarte confortabil, întrucât scaunele erau confecţionate din materiale de calitate. La închiderea uşilor, aşa cum veţi observa şi în clip, o voce feminină spune vestita atenţionare de închidere a uşilor. Apoi, după ce trenul o ia din loc, muzica Angelei Similea încântă urechile călătorilor. Din loc în loc, sunt amplasate afişe care au ca temă trenul „Orient Express”.
Plecare din Stroieşti
Gara din Stroieşti
Un afiş cu Orient Express
Vagon părăsit în Stroieşti
Confort specific unui tren personal
09:00
La 09:02, Trenul Personal, Suceava – Câmpulung Moldovenesc, intră în Gara Ciprian Porumbescu. Tot aici se află şi un vagon uitat în timp care stă răsturnat pe o linie lăturalnică. Imediat după plecarea din această gară, am zărit un viaduct interesant cu peste 5 pile de susţinere, sub a cărui structură trece Şomuzu Mare. Acest râu formează o salbă impresionantă de iazuri de-a lungul văii Şomuzului. Aceste iazuri au avut ca ţintă o activitate prosperă de agrement, însă în zilele noastre lacul deserveşte activităţii piscicole în Fălticeni.
Oprire în staţia Ciprian Porumbescu
Vagon răsturnat şi uitat de soartă
Viaductul Drăgoieşti peste râul Şomuzu Mare
Ieşire din Ciprian Porumbescu, via calea ferată
09:10
La 09:10, P5721 soseşte în staţia Lucăceşti, unde m-a întâmpinat un buchet mare de flori de culoare roz.
Gara din Lucăceşti
Un buchet de flori de primăvară
Vedere spre direcţia Suceava Vest
Înaintăm şi ajungem în Berchişeşti la 09:17. Începând cu această staţie, se observă Valea Moldovei, Obcina Voroneţu şi Munţii Stânişoarei. De reţinut este că pe această rută am întâlnit multe viaducte.
Impiegatul de mişcare observă plecarea trenului din Berchişeşti
Undeva la margine, un alt vagon îşi duce bătrâneţile
09:20
Se pare că aerul nepoluat şi rece de dimineaţă s-a strecurat în tren şi mi-a venit ideea de a cerceta modalităţile de a realiza câteva fotografii din exteriorul trenului francez. În continuare, vă prezint câteva fotografii care vor face intrarea în staţia Gura Humorului
Aer curat, verde proaspăt şi ceaţă în munţi - peisaj bucovinean
Tot înainte, spre Gura Humorului
Aşa cum se vede şi în imagini, linia care vine dinspre Cacica – Dărmăneşti – Suceava Nord se intersectează cu submagistrala 502. În gară, pe linia 3, ne aştepta Trenul Personal 5704, Ilva Mică – Suceava Nord, compus din vagoane 20-57 şi tras de locomotiva 40-0871-0. Impiegaţii de mişcare pe care i-am lăsat în urmă în staţiile Berchişeşti, Ciprian Porumbescu, Stroieşti, Suceava Vest aveau să ridice şi acestui tren, din nou, celebra pancartă care indică LIBER.
Linia Păltinoasa - Cacica - Dărmăneşti - Suceava Nord
Intrare în Gara Gura Humorului
Locomotiva 871, gata de plecare spre Suceava Nord
Trenul Personal, Suceava – Câmpulung Moldovenesc, staţionează la Gura Humorului
9:30
După ce o echipă de operatori de linie încarcă în tren nişte echipamente necesare verificării şi întreţinerii căii ferate, impiegatul anunţă plecarea trenului care avea să ajungă în Vama. Pe partea stângă în direcţia de mers am întâlnit un vagon Faaaps şi o staţie de transformare a curentului electric.
Turn
Gara Gura Humorului
Cruce de trenuri moldoveneşti într-o gară moldovenească
Staţie de transformare a curentului electric
Atenţie, deconectează disjunctorul
Intrare în municipiul Gura Humorului
Nu au trecut nici 5 minute de când am plecat din staţia precedentă, că am şi ajuns în staţia Gura Humorului Oraş. Linia ferată intră în municipiu odată cu calea rutieră, mărginind oraşul în partea sudică. În drum spre gară, trenul trece peste podul de peste pârâul Humor. După ce în tren au urcat mai mulţi călători, impiegatul de mişcare îi dă permisiune mecanicului de a pleca. În drum spre următoarea staţie, calea ferată trece peste râul învolburat al Moldovei.
Gara Gura Humorului Oraş
O gară cu deschidere la aer curat
Limită de viteza pe pod
Moldova învolburată
9:40
După 7 km de Gura Humorului, urmează staţia Frasin, localitate situată la poale de munte şi de-a lungul râului Moldova. Înainte de intrarea în gară, calea ferată întâlneşte râul Suha, care de multe ori a provocat probleme la traficul feroviar de pe submagistrala 502. Totodată, linia urmează drumul rutier E576. Tot aici, în 2004, am participat în cadrul unei tabere dedicată aniversării a 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare. Fiind pasionat de trenuri de când mă ştiu, mergeam în fiecare zi în Gara Frasin şi admiram trenurile.
Intrare in Tabăra Bucşoaia
Fotografie 2004
Vă prezint, mai jos, două fotografii realizate tot în 2004. Prima dintre ele arată ultimele vagoane ale unei garnituri încărcate cu piatră, iar cealaltă surprinde Acceleratul 1932, Cluj-Napoca – Galaţi, în gara Frasin. Îmi pare rău că pe atunci nu aveam decât o memorie de 16 MB (circa 100 de fotografii la rezoluţie 640x480) şi nu am putut s-o dedic 100% FeRoviaRelor.
Locomotiva electrică fotografiată în 2004
Acceleratul 1932, Cluj-Napoca – Galaţi, garat în staţia Frasin, 2004
După ce am trecut podul peste Suha, am ajuns în staţia Frasin. În câteva minute, la semnalul domnului impiegat de mişcare, trenul a pornit spre Molid.
Semnal de intrare în gara Frasin
Vedere spre Suceava Vest, din Gara Frasin
Impiegatul indică verde pentru direcţia Molid
Gara din Frasin
9:50
În drum spre Molid am călătorit de-a lungul râului Moldova. Această propoziţie se leagă cu puzderia de copaci înfloriţi. Casele oamenilor sunt răsfirate, iar gardurile care înconjoară terenurile abia mai stau în picioare. Acest peisaj corespunde, întrucâtva, cu sătucurile elveţiene unde vacile ne transmit, indirect, laptele pentru o ciocolată delicioasă Milka.
Spre Molid
Între timp, am ajuns în Gara Molid la 09:54, clădire care seamănă din punct de vedere al formei construcţiei cu Gara Frasin. Aici coboară şi urcă un număr mic de oameni (în jur de 10).
Podul peste Moldova înainte de intrarea în Molid
Râul Moldova
Gara Molid
Vedere spre direcţia Vatra Dornei
10:00
După aproape 90 de minute de mers pe roţile ramei electrice, am ajuns în staţia Vama, unde aveam să mă urc în Trenul Personal 12.269, Vama – Moldoviţa. Dar până atunci, a mai fost timp pentru câteva fotografii şi impresii de exprimat.
Calea ferată sălăşluieşte în preajma ei diferite locuri care rămân trainice de-a lungul vremii. Spre exemplu, mă gândesc la câte locaşuri de cult ortodoxe am văzut şi fotografiat în drum spre Moldoviţa. Intrarea în Vama semnalează existenţa unei biserici albe foarte frumoase în dreapta sensului de mers. Din păcate sau din fericire, Vama a fost punctul terminus pentru linia 502. Peste 9 minute, aveam să mă urc în automotor şi să călătoresc, pentru prima dată, pe linia secundară 514, despre care am vorbit în prologul blogului.
Automotorul electric se pregăteşte să iasă din staţia Vama
Peisaj FeRoviaR a la Vama
După plecarea automotorului electric francez spre Câmpulung Moldovenesc, aveam să încep o şedinţă foto privată cu un automotor arhaic, dar care încă mai scoate fum şi plimbă lume. Seria lui de identificare este 77-0905-8 şi are o istorie însemnată pentru transportul călătorilor pe acest traseu. Construcţia acestui tip de vehicul FeRoviaR a început în 1935, ultimul exemplar din serie ieşind de pe porţile uzinei Malaxa în 1942. Motorul este diesel MG 120, are 6 cilindri şi este în 4 timpi. El dezvoltă 120 de CP şi atinge 70 km/h. Masa totală (fără călători) a automotorului este de 30 de tone, iar sistemul de frânare este de tip Hildebrand Knorr, cu frână directă şi frână automată cu robinetul mecanicului tip ST 60.
Tren în Vama
Detaliu la bateria automotorului
Detaliu la cutia de osie
Pe o linie părăsită, dar la vedere, şedeau vreo 10 vagoane, dintre care 3 erau destinate transportului de persoane. Un vagon avea seria 80-53 98-64 - 028-6, iar imaginile cu aceste relicve sunt prezentate mai jos.
Vagoane părăsite în Gara Vama
Vagon 98-64
10:10
Am urcat în automotor alături de echipa de mecanici, de şeful de tren şi de alţi câţiva călători. Am lăsat Gara Vama în spate şi am urcat spre Moldoviţa. Din păcate, bateriile aparatului foto îmi făceau figuri şi m-am enervat la culme. Nu mi-a rămas decât să admir peisajele care mi se perindau în faţa ochilor. Aveam să ajung la 10.55 în Gara Moldoviţa. Trenul de întoarcere spre Vama va fi să fi plecat pe la ora 14.
Fotografie din spatele automotorului
Trecere la nivel cu calea ferată
10:20
4 km mai sus de Vama se află Halta Deia, unde am ajuns cu 10 minute mai târziu (10:20). Am traversat podul peste Moldoviţa, sub un cer care devenea din ce în ce mai primitor cu soarele. În stânga şi în dreapta căii ferate se desfăşurau în faţa ochilor calea rutieră, care va traversa de multe ori calea ferată până în Moldoviţa.
Pod peste Moldoviţa
Contraşină care asigură un grad ridicat de siguranţă (în cazul unei deraieri)
Copaci tăiaţi care urmează să fie prelucraţi la vreun gater local
Un firicel de peron al haltei Deia
Halta Deia
Nu îmi vine să cred că la sfârşitul lui aprilie am călcat pe traversele de pe această linie, iar după 3 luni urma să văd la televizor poduri rupte şi cale ferată înecată într-un mâl necruţător. La 10:26 am staţionat 1 minut în Halta Frumosu, m-am enervat din nou cu al meu Canon şi am mers mai departe, înghiţind în sec.
Şcoala generală din Frumosu
10:30
Haltele de pe submagistrala 514, Vama – Moldoviţa, sunt aşezate la o distanţă de 2 până la 6 km una faţă de cealaltă. Viteza de parcurs a secţiei nu cred că depăşea 30-40 km/h. Opririle automotorului erau atât de depărtate una de alta, încât aveam impresia că haltele erau situate la o distanţă mult mai mare. Farmecul zonei şi zdruncinăturile autentice ale automotorului 905 mi-au rămas imprimate undeva adânc în suflet.
Halta Dragoşa
Un bunic îşi ajuta consoarta la urcarea în tren
Drumul spre următoarea staţie, Valea Stânei, a întâmpinat mai multe curbe, podeţe şi treceri la nivel cu calea ferată. Ar fi păcat dacă trenul ar circula mai repede de 50 de km/h prin aceste zone. Dar la fel de păcat este că microbuzele aleargă pline ochi cu suflete pe scaune care pot fi curmate oricând, având în vedere vitezele practicate de unii dintre şoferii autovehiculelor de călători.
Dacă s-ar fi vrut, s-ar fi putut pune de luni până vineri un tren care să ajungă rapid şi eficient din Vama în Moldoviţa şi viceversa, iar în week-end să circule un tren cu aburi de senzaţie sau un automotor ca acesta din clasa 77. O aburoasă şi câţiva zeci de metri de platforme de lux pe 4 osii şi englezul s-ar plimba şi cu trenul în timp ce vizitează Mănăstirea Moldoviţa. Dar nu se vrea şi pace.
Bornă kilometrică indicând 10 km
Succesiune de curbe, prima la dreapta, a doua la stânga
Podeţ vestit în limitarea vitezei
Linia ferată, drumul, apa şi codrul
Un semn de respect pentru CFR - trecerea la nivel
Tot înainte, spre Moldoviţa
Vă prezint pasajul de cale ferată specific moldoviţean
Încă puţin până la Valea Stânei
Un localnic deplasându-se cu bicicleta, cel mai ecologic mijloc de transport
Rugina de pe calea ferată spune multe
Înscrierea în curbă a automotorului acaparează, uneori, drumul pentru căruţe
Cerul se înseninează cu cât mă apropii de destinaţia finală
10:40
La ora stabilită în Mersul Trenurilor, Personalul Vama-Moldoviţa opreşte în staţia Valea Stânei, unde aşteptau câţiva călători. Însă ei nu aşteptau trenul, ci microbuzul, mecanicul strângând din nas şi accelerând pentru destinaţia următoare.
Călători care NU aşteaptau trenul, ci maxi-taxi
Am ajuns şi în Valea Stanei
Plecând spre Vatra Moldoviţei
Primăria Vatra Moldoviţei
La 2 km de Halta Valea Stânei se afla Haltă Vatra Moldoviţei. În imaginile de mai sus puteţi observa şi Primăria acestei localităţi. Aici coboară un pasager, după care bolidul cu 3 faruri porneşte, din nou, spre ultima staţie – Moldoviţa.
Tren Personal arhaic in Halta Vatra Moldovitei
A se observa fumul care iese din automotor
10:50
După 20 de kilometri pe care i-am parcurs în 45 de minute, am coborât la capăt de linie. Gara Moldoviţa este o clădire cochetă, dominată de copaci înalţi şi de un semnal mecanic de ieşire din gară. Densitatea instalaţiilor mecanice în zona gării este destul de mare, aici putând fi observate un semnal mecanic de intrare, pârghiile necesare transmiterii cablurilor la semnalul de intrare în gară şi la semnalul prevestitor, precum şi manetele cu care se comandă semnalele amintite.
Semnal prevestitor pentru semnalul mecanic de intrare in gara Moldoviţa
Liber pe linie abătută cu viteză redusă
Automotor in Gara Moldoviţa
11:00
Având 3 ore la dispoziţie, am mers în continuarea liniei din gară şi am ajuns în mijlocul a unui mini-triaj. După cum poate aţi auzit, fabrica de cherestea a aparţinut omului de afaceri Omar Hayssam, care a dus această fabrică în faliment. Aceasta a ars pe 13 aprilie 2008, rămânând aici doar un gard înalt şi hale părăsite. Totuşi, am zărit o locomotivă diesel-mecanică înmatriculată cu seria B-DM-027. Pe plăcuţa plasată lateral scria că viteza maximă admisă este de 55 km/oră. Din păcate, nu vă pot oferi decât două fotografii realizate cu telefonul, deoarece bateriile aparatului foto s-au consumat.
O locomotivă părăsită într-o fabrică pustie
Locomotiva B-DM-027
Detaliu la plăcuţele de identificare
11:10
În imaginile de mai jos sunt prezentate liniile dedicate transportului de marfă. Din păcate, odată cu preluarea combinatului de către omul de afaceri sirian, fabrica de cherestea a funcţionat pe minus. În perimetrul companiei se pot vedea 2 căi ferate care nu ştiu dacă acum (2009) mai există.
Macaz din triajul Gării Moldoviţa
Rumeguş şi păduri defrişate în zare
Păpădiile cresc în voie printre traverse şi rumeguş
Capătul unei linii a triajului
Si totuşi, două linii cutează să înainteze
Până aici...
11:20
Calea ferată cu ecartament normal se termină la aproximativ 1 km la nord de Gara Moldoviţa. Neştiind prea multe informaţii despre această rută, am vrut să mă întorc să mă plimb prin oraş. Am căutat un magazin de unde să pot cumpăra un set de baterii pentru camera foto, însă nu am găsit decât anticele pile electrice primare 777. Sperând să mai pot face câteva fotografii, nu mare mi-a fost mirarea când bateriile n-au reuşit nici măcar să aprindă aparatul. În drum spre acel magazin, am văzut mai multe linii de ecartament îngust, care se adunau toate într-una singură.
Despre această cale ferată s-a scris mult timp şi încă se va scrie atât timp cât va mai continua să existe. În continuare, vă propun o mică povestire despre această cale ferată.
Linia îngustă cu ecartament de 760 mm începe de la fabrica de prelucrare a lemnului din Moldoviţa şi ajunge în Argel de-a lungul văii Râşca. Prima parte a căii ferate este de 8 km şi se întinde pe un plan drept, în timp ce până la 20 de km, terenul devine din ce în ce mai abrupt.
În trecut, linia avea 70 de km, însă în ultimul timp distanţa în exploatare a scăzut la 20 de km. Materialul rulant disponibil se compunea din două locomotive cu aburi: 763.193 (o locomotivă 0-6-0 construită în 1906 de Krauss-Linz) şi 764.449 (construită la Reşiţa în 1955), pe care am surprins-o în decembrie 2008 în centrul Sucevei.
Căile ferate înguste au fost construite in Bucovina, pe timpul dominaţiei habsburgice, pentru a servi la transportul materialului lemnos, din anul 1889 şi până în anul 1904. După această dată, mocăniţele au transportat şi călători. Astăzi însă, datorită costului ridicat de întreţinere a acestor cai ferate înguste, marea lor majoritate au fost dezafectate.
În anul 1902 această cale ferată în lungime de 23,9 km, care se întindea de la Moldoviţa la Roşoşa, a fost reasamblată la ecartamentul standard de 760 mm. În toţi anii ce au urmat, trenul cu aburi a uşurat foarte mult munca forestierilor din zonă.
În continuare, am mers între traversele căii ferate înguste. Deşi iarba şi noroiul au acaparat şinele de cale ferată, vehiculele FeRoviaRe pentru linie îngustă din cadrul depoului de la Moldoviţa însufleţeau zona. Înaintând, am dat ochii cu o turmă de oi mânate de un cioban spre spaţiul verde care coincidea cu calea ferată. În trecut, toate locomotivele erau dotate cu un plug amplasat în faţa locomotivei care era montat acolo special pentru a da la o parte animalele din faţa trenului.
Tot înainte, dar de această dată de-a lungul căii ferate de ecartament îngust
Liber să umblu teleleu-Tănase printre aceste dealuri pline de verde, am urmat liniile paralele până am ajuns la un pod, unde m-am oprit a-l fotografia. Nu sunt sigur dacă apa care trecea pe sub pod era râul Moldoviţa. Nu mi-am pus probleme că dacă aş păşi pe el aş face cunoştinţă cu apa curată şi rece de la munte, însă cei care se ocupă cu întreţinerea ei ar putea să mai lucreze niţel la acest aspect.
Un pod feroviar de linie îngustă
Vedere de ansamblu a podului
Detaliu la sistemul de prindere al căii ferate de traverse
12:40
M-am despărţit de pod şi am pornit cale-ntoarsă spre Moldoviţa. Nu am mai avut răbdare să aştept plecarea trenului din gară, programată la ora 14. Am pornit într-o călătorie per-pedes până la Valea Stânei, unde am aşteptat automotorul.
Plimbarea de unul singur mi-a oferit prilejul să ascult liniştea copleşitoare a unei zile de primăvară târzie. Totuşi, din când în când, se auzea ecoul unui lătrat de câine suspicios. Mă uitam peste gardurile gospodarilor şi vedeam nişte găini foarte mari. Casele oamenilor erau acoperite, în mare parte, cu lemn. La un moment dat, culoarea galben provenită de la lemn contrasta cu verdele, care era peste tot în jur.
Un alt punct specific zonei era reprezentat de podeţele peste calea ferată foarte scurte (1-2 metri) şi foarte dese. Cucii, care se auzeau încontinuu, erau decorul auditiv permanent al gospodarilor care arau şi îngrijeau pământul. În zare, se înălţau dealuri golaşe cu copaci răsfiraţi ce semănau cu turme de oi care păşteau, liniştite, iarba proaspătă şi curată. Curţile localnicilor ajungeau până aproape de calea ferată, astfel că am întâlnit câini slobozi care mă urmăreau şi mă lătrau de ziceai că vreau să le prăduiesc proprietatea.
Mănăstirea Moldoviţa
O plimbare per-pedes până la Valea Stânei
Straight forward
Curbă la stânga pe traverse vechi din lemn
Sosire personală în Vatra Moldoviţei
14:30
Urcând în automotor, am rămas în holul unde se află şi uşile de acces în acesta. Am respirat aerul curat care intra în tren. Cu ultime sforţări, am extras încă vreo două fotografii de la bateriile purtate 80 de km depărtare de casă. Am rămas plăcut surprins că în Halta Frumosu există şi o linie de rezervă, ba chiar şi o platformă de încărcare/descărcare pentru trenurile de marfă. Însă, după ce am plecat din această gară, am zărit un TIR care, probabil, avea să se înfrupte de un tip de marfă care ar fi putut transportată, în siguranţă, pe calea ferată.
În Halta Frumosu există linie pentru încărcarea lemnului
Duşmanul permanent al transportului FeRoviaR – TIR-ul
Intâlnire diesel cu electricitate la Vama
15:00
După plecarea din Vama, automotorul se deplasează vioi spre Câmpulung Moldovenesc. Trece prin Prisaca Dornei, traversează pasaje şi poduri peste râul Moldova şi peste pârâiaşele aferente. Peisajul a fost de vis, îmi plângeam de milă că graba cu care am părăsit Fălticeniul m-a taxat cu neputinţa imortalizării decorurilor ce mi se derulau prin faţa ochilor cu 40-50 km/h. Se vedeau munţii albi, care în bătaia razelor soarelui străluceau precum o oglindă îndreptată spre toţi oamenii de pe pământ.
După câteva minute, am ajuns în Câmpulung Est. Aici mi-am luat bilet de întoarcere pentru un Tren Personal (rama electrică Z6100 1001) care să mă ducă înapoi în Suceava Nord. În Gară am remarcat LDH-ul 350 plus vagonul Dimitrov 50 53 29-22 066-7. Combinaţia de tren este folosită în cazul defectării automotorului 905.
Impresiile finale despre această călătorie FeRoviaRă, la sfârşit de aprilie şi început de vacanţă de Paşti, sunt dintre cele mai plăcute. Mi-au plăcut foarte mult peisajele văzute, aerul curat respirat şi plimbarea zdruncinătoare cu automotorul Malaxa. Îmi pare rău că a trebuit să aştept atâta vreme să pornesc spre aceste locuri de vis, uitate de urban şi de păcatele modernismului. Zeci de stupi văzuţi din gospodărie în gospodărie, oameni gospodari care arau pământul, un verde original de zici că voiai să-l pui într-o cutiuţă de acuarele să-l aduci cu tine şi să-l arăţi şi altora plus multe alte motive mi-au făcut frumoasă această zi. Cu o singură problemă, şi aceea că de atunci verific de două ori dacă am bateriile la mine. Mă voi revanşa faţă de voi cu fotografii despre linia 502 într-o povestire FeRoviaRă următoare.
You cannot post new topics in this forum You cannot reply to topics in this forum You cannot edit your posts in this forum You cannot delete your posts in this forum You cannot vote in polls in this forum
FAQ
Search
Memberlist
Usergroups
Join! (free) 
Profile
Log in to check your private messages
Log in
