Forumul Vehiculelor Forum Index Forumul Vehiculelor
Forumul pasionatilor de trenuri, de masini si de alte vehicule!
 
FAQFAQ  SearchSearch   MemberlistMemberlist  UsergroupsUsergroups  Join! (free) Join! (free)  
ProfileProfile  Log in to check your private messagesLog in to check your private messages  Log inLog in 

The free forums are now under new ownership, a full announcement will be made shortly
ISTORIA COMPLETA A TRAMVAIULUI ORADEAN

 
Post new topic   Reply to topic    Forumul Vehiculelor Forum Index -> Tramvaie
View previous topic :: View next topic  
Author Message
Please Register and Login to this forum to stop seeing this advertising.






Posted:     Post subject:

Back to top
Sytrus
User Banat


Joined: 05 Apr 2008
Posts: 18



PostPosted: Wed May 28, 2008 5:12 pm    Post subject:  Reply with quote

ISTORIA COMPLETA A TRAMVAIULUI ORADEAN


Tramvaiele orădene sunt una dintre cele mai longevive lucrări comunitare (sau executate pentru comunitate) din România. Această utilitate publică a fost dată în folosinţă pentru orădeni la 25 aprilie 1906, fiind în continuare un serviciu public de care beneficiază locuitorii din Oradea. La 25 aprilie 2006, Regia Autonomă de Transport Oradea O.T.L. a celebrat centenarul tramvaiului orădean prin lansarea ediţiei a doua a cărţii „De la o staţie la alta”, scrisă de Liviu Borcea, Mihai Apan şi Gabriel Moisa
Acţiuni premergătoare
În toamna anului 1897, două companii s-au angajat să proiecteze şi mai apoi să realizeze reţeaua de „cale ferată electrică” a oraşului Oradea. Cele două societăţi concurente erau Linia ferată publică cu tracţiuni pe aburi „S.A. Oradea Mare” şi Societatea pe acţiuni pentru întreprinderi de electricitate şi transport „Trustul”, o întreprindere din Budapesta. La 25 decembrie 1887, Consiliul Local Oradea a somat cele două companii să prezinte până la 8 ianuarie 1889 ofertele definitive. La data respectivă, o singură ofertă era depusă, cea a societăţii din Oradea. Propunerea a fost discutată în şedinţa Consiliului Local şi părea că „S.A. Oradea Mare” va câştiga licitaţia, dar la 13 ianuarie, „Trustul” din Budapesta a înaintat propriul program. În octombrie 1898, „Trustul” a supralicitat (oferind condiţii mult mai bune decât „S.A. Oradea Mare”) şi astfel i-a fost încredinţată lucrarea. Totuşi, în decembrie 1898, Ministerul de Interne anulează hotărârea Consiliului Local şi concesionează lucrările companiei „S.A. Oradea Mare”. Această hotărâre a iscat multe discuţii aprinse, dar a rămas irevocabilă.[2]


Prevederi importante ale contractului de concesionare
Oraşul acordă societăţii dreptul de a executa lucrări necesare aşezării liinilor şi exploatării lor pe următoarele străzi, pieţe şi poduri:
de la Gara centrală, pe Strada Principală (Strada Republicii de astăzi), Piaţa Teatrului, podul mic, Piaţa Mică, strada Grădinii până la piaţa din faţa restaurantului din Grădina Rhédey;
din Piaţa Mică, deviaţie pe strada Nagy Teleki (azi Strada Primăriei) şi în continuare până la zidul nou construitei cazărmi a cavaleriei.
din Piaţa Mică, pe strada Kossuth Lajos (actuala Strada Independenţei), strada Clujului până la Piaţa Bisericii, iar apoi, în continuare pe strada Clujului, până la linia ferată şi clădirea gării din cartierul Velenţa.
Având în vedere că linia ferată dintre Piaţa Bisericii şi gara Velenţa există deja şi, pe baza contractului, până la 28 august 1932 ea se află în posesia Societăţii, ea se obligă să o transforme în linie electrică. De la această dată Societatea se angajează să plătească Primăriei o chirie de 10000 forinţi.
Constructorul este obligat ca, în 8 luni de la primirea autorizaţiei de construcţie din partea ministerului comerţului, să realizeze construcţia (excepţie fac lunile noiembrie, decembrie, ianuarie şi februarie).
Cu acordul guvernului, Societatea va avea dreptul de a construi şi alte linii. Dacă o altă societate doreşte să construiască alte linii, este necesar acordul celor două părţi contractante. Constructorul va fi obligat ca, îndată ce ajunge la un beneficiu net de 6% în trei ani consecutiv, la dorinţa Primăriei şi cu acordul domnului ministru al comerţului, să extindă reţeaua sa cu trei kilometri. Această prevedere va rămâne în vigoare până când se va realiza un total de 25 de km reţea de cale ferată.

Perioadă de tergiversări

Tramvaiul pe Str. Republicii.Vara anului 1899 a trecut în aşteptarea acordului de la Ministerul Comerţului. Ziarul din urbea de pe malurile Crişului Repede, „Nagyvárad” (magh. „Oradea Mare”) din 14 septembrie, menţiona într-un scurt articol, cu amărăciune, că Oradea este un oraş al permanentelor amânări, unde deviza Primăriei e „lasă pe mâine ce poţi face azi”, dar că, în cazul tramvaielor, a venit şi rândul ministerului să adopte aceeaşi deviză. În aceeaşi lună, ministrul comerţului a făcut o scurtă vizită la Oradea; motivul ei rămâne un semn de întrebare. Cu această ocazie, el a repetat promisiunile făcute şi s-a angajat faţă de primar să îndeplinească această mare dorinţă a orădenilor pe cât de curând posibil.

Consiliul Local a hotărât să înainteze un memoriu prin care a fost urgentată aprobarea cererii venite de la Oradea încă de la 31 ianuarie 1899. Memoriul a fost motivat de pavajul deteriorat al străzii Principale: aceasta nu putea fi asfaltată până la montarea şinelor de cale ferată.[3]

Aceeaşi era situaţia în faţa Palatului Finanţelor (acum Policlinica nr. 2) şi în Piaţa Teatrului, unde trebuiau deschise străzi noi, în timp ce altele urmau a fi lărgite. În luna decembrie a aceluiaşi an, 1899, firma „Kappel şi Fischer” din Oradea Mare a înaintat o cerere Consiliului Local prin care solicita aprobarea de a introduce „omnibusul” automobil. Această solicitare se baza pe întârzierea construirii liinilor de tramvai. Iniţiatorii şi-au argumentat propunerea prin faptul că benzina ar fi mult mai ieftină decât curentul electric, deci mai rentabilă. Cele patru trasee propuse erau similare cu cele propuse pentru liniile de tramvai. Preţul s-ar fi situat între 4 şi 10 fileri, iar autobuzele urmau să circule între orele 3 şi 23. Dacă oferta ar fi fost acceptată, Oradea ar fi fost primul oraş din Transilvania care să dispună de un sistem de transport în comun bazat pe autobuze.[4]

La 27 decembrie, din partea ministerului soseşte un răspuns negativ; prin urmare, proiectul trebuia rescris şi regândit. Acestui proiect i-a urmat o perioadă obscură (28 decembrie 1899 – 11 iulie 1905) în care au avut loc discuţii aprinse în legătură cu tramvaiul orădean şi viitorul acestuia. De multe ori proiectul s-a aflat la doar puţin de a fi abandonat, dar în final, la 11 iulie 1905, s-a dat prima lovitură de târnăcop pentru începerea construcţiei. Între timp, pe baza sentinţei 4042/1905 a Tribunalului din Oradea, Linia ferată publică „S.A. Oradea Mare” îşi schimba numele în Calea Ferată Orăşenească „Oradea Mare S.A” (germ. Grosswardeiner Stadtbahn Actiengesellschaft, magh. Nagyváradi Városi Vasút Rt.).


Desfăşurarea lucrărilor de construcţii
Aşa cum se menţionează şi mai sus, la 11 iulie 1905, pe strada Clujului s-a dat prima lovitură de târnăcop, care a marcat începrea lucrărilor de construcţie a liniei ferate electrice. Totuşi acest lucru nu a adus pace şi linişte în urbea orădeană. Au apărut discuţii în privinţa muncitorilor, dacă trebuiu angajaţi muncitori orădeni sau nu, şi astfel s-a iscat un scandal, rezolvat pe cale amiabilă. La sfârşitul lunii, se lucra de zor, cu toate forţele de muncă posibile. La începutul lunii august s-a început montarea linilor sub conducerea inginerului Henrik Reichel, prima dată în Piaţa Teatrului, simultan cu lucrările de asfaltare. La începutul lui noiembrie 1905, lucrările erau în toi, astfel că inginerul Reichel se pregătea să comande de la uzina din Győr, Ungaria, primele 12 vagoane care urmau să circule în Oradea. În acelaşi timp i-au fost înaintate ministerului comerţului propunerile pentru staţiile de tramvai.

Pe strada Principală
Gara Mare
Comenduirea militară (str. Republicii colţ cu str. Pescăruşului)
Spitalul Mare
strada Sal Ferenc (str. Dunării)
str. Domnească (str. Roman Ciorogariu)
Piaţa Teatrului
Piaţa Mică
2. Pe actuala str. Independenţei
Sinagoga mare
Hala comercială (actuala facultate de medicină a Universităţii Oradea)
strada Toma (actuala str. Celor Trei Crişuri)
semnalul de distanţă (?)
Gara Velenţa
3. Pe strada Grădinii (str. Avram Iancu)
Corporaţia meseriaşilor
Băile Diana (str. Avram Iancu colţ cu str. Sucevei)
Şcoala de cadeţi
Gradina Rhédey (Grădina Zoologică)
4 Pe strada Teleki (actuala str. Primăriei)
La colţul str. Craiovei de azi
La colţul str. Tuberozelor de azi
La cazărmi
La staţia terminus (?)
La 30 noiembrie 1905, întreprinderea Siemens-Schuckertwerke, răspunzătoare de montarea liinilor, se apropria de sfârşitul lucrării. Urma o nouă etapă, cea a montării stâlpilor necesări pentru alimentarea tramvaielor cu curent electric. Aceştia erau confecţionaţi din fier şi erau estetici. Până în ianuarie 1906 personalul care urma să deservească circulaţia era complet. Datorită numărului mare de cereri pentru un loc de muncă, la sediul provizoriu al întreprinderii de tramvaie (situate pe Zöldfa útca „strada Arborele Verde”) s-a afişat o tăbliţă care anunţa că „nu se mai primesc cereri pentru locuri de muncă”. Au urmat două luni în care s-a discutat preţul biletelor, neajungându-se la un consens. În seara zilei de 1 martie 1906, pe la ora 20, pe traseul dintre actualele străzi Primăriei şi Independenţei, primul tramvai a efectuat prima cursă de probă. Vagoanele au fost însoţite de orădeni aflaţi pe străzi, totul vegheat de poliţiştii urbei.

La 3 martie 1906 a fost dat publicităţii Regulamentul de funcţionare a liniei electrice, elaborat de căpitanul-şef al poliţiei oraşului şi aprobat de Consiliul municipal. Probele au continuat în timpul nopţii, culminând pe 6 martie cu o apariţie diurnă a tramvaiului.[8] Cotidianul Nagyvárad (Oradea Mare) a dedicat acestui subiect un loc important pe prima pagină, titrînd „Tramvaiul pe strada Principală”. Articolul începea astfel:

„ S-a întâmplat marea minune, incredibilul senzaţional, care a făcut să fiarbă bravul sânge domol al orădeanului. ”
—Ziarul Nagyvárad din 7 martie 1906



Ultimii paşi până la marea deschidere
La 16 martie 1906 au fost date publicităţii şi s-au afişat în principalele locuri din oraş rutele şi staţiile liinilor de tramvai.[9]


Linia 1: Gara Mare – Gara Velenţa
Gara Mare
Spitalul Mare (ulterior s-a introdus o staţie facultativă şi la colţul str. Pescăruşului)
str. Sal Ferenc (str. Dunării) – faculativ
str. Szániszló (str. Mihai Eminescu) – facultativ
str Úri (str. Roman Ciorogariu)
str. Szilágyi D. (str. Moscovei)
Piaţa Teatrului
Piaţa Mică
Sinagoga Mare
Hala Comercială (FMF Oradea)
str. Torna (str. Cele Trei Crişuri)
str. Clujului – facultativ
str. Apei (str. Mărţişorului)
str. Cristina (str. Mierlei)
Piaţa Bisericii (Piaţa Tineretului)
Piaţa Haieului – facultativ
deviaţie calea ferată
Gara Velenţa
Notă: De la Gara Mare tramvaiul porneşte din cinci în cinci minute, dar numai tot al doilea circulă spre Velenţa.


Linia 2: Piaţa Mică – strada Teleki (str. Primăriei)
Biserica din Piaţa Mică
str Őr (str. Craiovei) - la claustrul călugăriţelor
str. Damjanich (str. Simion Bărnuţiu) – facultativ
str. Bem (str. Tuberozelor)
Cazarma “Franz Josef”
Cazarma cavaleriei
Notă: Porneşte de la Gara Mare din zece în zece minute


Linia 3: Piaţa Mică – Grădina Rhédey (Grădina Zoologică)
Piaţa Mică
Str. Beöthy O. (str. Iuliu Maniu) – facultativ
Băile Diana (str. Avram Iancu colţ cu str. Sucevei)
Grădina Rhedey
Notă: Un vagon circulă din zece în zece minute

Totodată, preţul biletelor a fost stabilit astfel:

Pentru o călătorie de la cele două gări oriunde şi de oriunde până la cele două gări trebuia plătit 20 fileri.
Pentru orice altă rută se plăteau 10 fileri.

O dată memorabilă: 25 aprilie 1906
La începutul lunii aprilie, totul părea să se îndrepte spre lansarea oficială rapidă a tramvaiului, dar un nou conflict, din nou legat de preţul biletelor, a întârziat lansarea tramvaielor. Totuşi, sâmbătă, 21 aprilie 1906, Consiliul local a hotărât ca marea deschidere să aibă loc pe 25 aprilie. La 23 aprilie, adunarea Consiliului local a hotărât ca biletele tipărite deja să fie folosite timp de 6 săptamâni, după care să se revină la sistemul propus. Banchetul care a precedat lansarea a avut loc la restaurantul „Pannonia” (astăzi „Transilvania”) şi a găzduit peste 200 de persone. Cuvântarea inaugurală a fost rostită de primarul Rimler Károly. Ziua care a urmat a fost una memorabilă.[10]

„ …iar în această dimineaţă - va fi bine să se fixeze în mod deosebit această dată: 25 aprilie 1906 – a pornit tramvaiul orădean. În alt oraş de provincie un asemenea eveniment este minunea minunilor, dar la noi, unde ritmul dezvoltării face paşi, fapt pentru care de multă vreme era deja pregătit orice orădean adevărat. Acum, când splendidele vagoane de tramvai brăzdează străzile ca fulgerul, acum se pune întrebarea: Cum ar putea fi oare imaginată Oradea, acest puternic focar de cultură, fără linie ferată electrică? ”
—Ziarul Nagyvárad - 25 aprilie 1906


În prima zi de funcţionare, s-au vândut peste 5.100 de bilete.[11] Peste o săptămână, toată lumea era de acord că tramvaiul orădean este un succes. Micile accidente din primele zile nu au eclipsat acest mare eveniment prin care trecea urbea orădeană. Incidentele au apărut din cauza neglijenţei vizitiilor, neinstruiţi suficient pentru traficul alături de tramvaie, sau din cauza îmbulzelii.


_________________

Situl meu de stiri feroviare: http://feroviarul.blogspot.com
Back to top
View user's profile Send private message Yahoo Messenger
Display posts from previous:   
Post new topic   Reply to topic    Forumul Vehiculelor Forum Index -> Tramvaie All times are GMT + 2 Hours
Page 1 of 1

 
Jump to:  
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum

Card File  Gallery  Forum Archive
Powered by phpBB © 2001, 2002 phpBB Group
Style created by Mirzanet
Create your own free forum | Buy a domain to use with your forum
SITE-UL FORUMULUI VEHICULELOR